ciacău n. chipiu de paradă (în armată austro-ungară). [Ung. CSAKÓ].

ciacău (-uri), s. n. – (Trans.) Șapcă militară, chipiu. – Var. ceacău. Germ. Shako, prin intermediul mag. cśakó (DAR), cf. fr. shako.

ciacău, ciacauă, s.n. (reg.; înv.) 1. Chipiu militar de paradă: „Mult umbli de rândul meu / Să-mi pui peană și ciacău” (D. Pop, 1970: 223). 2. Coif de formă cilindrică, inscripționat cu o cruce albă, folosit de colindătorii „cu steaua” (în zona Chioar). – Din magh. csákó „cască” (DER).

ciacău, ciacauă, s.n. – (reg.; înv.) 1. Chipiu militar de paradă: „Mult umbli de rândul meu / Să-mi pui peană și ciacău” (D. Pop, 1970: 223). 2. Coif de formă cilindrică, inscripționat cu o cruce albă, folosit de colindătorii „cu steaua” (în zona Chioar). – Din magh. csákó „cască” (< germ. Tschako) (DER).^[1]

ciacău, -auă, s.n. – Chipiu militar de paradă: „Mult umbli de rândul meu / Să-mi pui peană și ciacău” (D. Pop 1970: 223). – Din magh. csákó (< germ. Tschako).^[1]