27 de definiții pentru chitară

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHITARĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară ale cărei sunete sunt captate și amplificate. [Var.: ghita s. f.] – Din it. chitarra.

chita sf [At: LB / V: cit~, ghit~ sf / Pl: ~re, ~tări / E: it chitarra] 1 Instrument muzical cu 6 coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. 2 (Îs) ~ electrică Chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice.

CHITARĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghita s. f.] – Din it. chitarra.

CHITARĂ, chitare, s. f. (Și în forma ghitară) Instrument muzical asemănător cu vioara, cu șase coarde, pe care se scot sunete prin pișcare sau lovire cu degetele. Prinzi cîntul înainte de-a răsuna-n chitară. LESNEA, C. D. 121. Lăutarii, înstrunîndu-și scripcile și ghitara, începeau cîntecul. SADOVEANU, O. VI 208. În fața ei, un bătrîn cu barba neîngrijită, orb, îi cînta din chitară. BASSARABESCU, V. 16. Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. EMINESCU, O. I 152. – Pl. și: chitări (ISPIRESCU, L. 237).- Variantă: ghita s. f.

CHITA s.f. Instrument muzical cu șase coarde, care emite sunete prin ciupirea sau lovirea acestora cu degetele. [Var. ghitară s.f. / < it. chitarra].

CHITA s. f. intrument muzical cu șase coarde, acționat prin ciupire sau lovire cu degetele. (< it. chitarra)

CHITARĂ ~e f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin lovire sau ciupire cu degetele. [G.-D. chitarei] /<it. chitarra

chitară f. instrument de muzică cu coarde.

chitáră f., pl. e (ngr. kithára, it. chitarra. V. ceteră, citeră). Un instrument muzical cu șase coarde care sună tragîndu-le cu degetu: a cînta din chitară (saŭ cu chitara). – Fals ghi- (după fr.)

GHITA s. f. v. chitară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chita s. f., g.-d. art. chitarei; pl. chitare

chita s. f., g.-d. art. chitarei; pl. chitare

chita s. f., g.-d. art. chitarei; pl. chitare

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chitară I V. kithara. II. 1. (it. chitarra; sp. guitarra; fr. guitare; germ. Gitarre; engl. guitar). Instrument cordofon acționat prin ciupire. Denumirea derivă de la termenul arab qîtar care l-a preluat pe cel gr. χιθάρα, kithara*. Apare în sec. 13 în Peninsula Iberică. Corpul, inițial de forma lautei*, mai târziu de forma cifrei 8, era plat, cu eclise înguste. Fața, prevăzută cu orificiu de vibrație, avea tastieră* lată, împărțită prin bare (I, 2) metalice marcând intervalul de semiton*. În ev. med., c. are denumirea de quinterna (lat.) sau chiterna (it.). În zilele noastre cele 6 coarde simple sunt acordate în Mi La re sol si mi1. Partida (2) se notează în cheie* sol, cu o octavă* mai sus decât sunetul real. Apăsarea mai multor coarde la același nivel (barré*) și formarea flajeolatelor* între sunetele armonice 2-6 sunt realizabile. Utilizată ca instr. solistic sau de acomp. în muzica pop., distractivă, de dans etc., c. și-a câștigat locul în partiturile de operă (Rossini, Bărbierul din Sevilla; Verdi, Falstaff, Otello etc.) și de muzică simf. (Mahler, Simf. nr. 7; Schönberg, Serenade etc.). 2. În comparație cu c. (1), chitarrina (it.) are un format mai mic, este acordată o terță* mai sus. 3. C. cvintbas are acordajul o cvintă mai jos decât c. (1). 4. Chitarrino (it.) este un instr. pop. de dimensiune mică. 5. Chitarra battente (it.), cu eclise largi, cu 5 coarde triple este acționată cu ajutorul unui plectru*. 6. C. rusească are 7 coarde acordate Re Sol Si re sol si re1. 7. C. havaiană este acționată prin alunecarea pe coarde a degetului prevăzut cu un inel metalic. 8. C. electrică (cu sau fără cutie de rezonanță*) este instr. cordofon, al cărui sunet este intensificat cu ajutorul amplificatorului electric. Știma* acestor instr. poate fi notată și printr-un fel de tabulatură* (simboluri de litere, cifre, linii și puncte). Sin.: ghitară.

chitară cvintbas v. chitară (II, 3).

chitară havaiană v. chitară (II, 7).

chitară rusească v. chitară (II, 6).

liră-chitară (germ. Lyragitarre), instr. cu coarde ciupite din sec. 18, de forma lirei antice (v. lyră), cu două orificii de vibrație pe față. Între cele două brațe se găsea un al treilea (împărțit prin bare metalice în intervale de semitonuri*), peste care erau întinse 6 coarde metalice. Alte tipuri liră-harfă (fr. Harpolyre și Lyro-harpe) aveau pe fiecare braț câte 3, respectiv câte 2 coarde.

Intrare: chitară
chitară1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chita
  • chitara
plural
  • chitare
  • chitarele
genitiv-dativ singular
  • chitare
  • chitarei
plural
  • chitare
  • chitarelor
vocativ singular
plural
ghitară1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghita
  • ghitara
plural
  • ghitare
  • ghitarele
genitiv-dativ singular
  • ghitare
  • ghitarei
plural
  • ghitare
  • ghitarelor
vocativ singular
plural
citară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghitară2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghita
  • ghitara
plural
  • ghitări
  • ghitările
genitiv-dativ singular
  • ghitări
  • ghitării
plural
  • ghitări
  • ghitărilor
vocativ singular
plural
chitară2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chita
  • chitara
plural
  • chitări
  • chitările
genitiv-dativ singular
  • chitări
  • chitării
plural
  • chitări
  • chitărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chita, chitaresubstantiv feminin

  • 1. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prinzi cîntul înainte de-a răsuna-n chitară. LESNEA, C. D. 121. DLRLC
    • format_quote Lăutarii, înstrunîndu-și scripcile și ghitara, începeau cîntecul. SADOVEANU, O. VI 208. DLRLC
    • format_quote În fața ei, un bătrîn cu barba neîngrijită, orb, îi cînta din chitară. BASSARABESCU, V. 16. DLRLC
    • format_quote Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
    • 1.1. Chitară electrică = chitară ale cărei sunete sunt captate și amplificate. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii