17 definiții pentru chiomp chiomb


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiomp, chioampă a [At: I. CR. VI, 135 / V: (reg) ~mb, ~oambă, ciomb, cioambă, chiom, ~oamă, schiomb, ~oambă / Pl: ~i, ~oampe / E: nct cf mg tömpe, tompa] (Reg) 1 Neatent. 2 Prost. 3 Care face fapte nesocotite. 4 Netot. 5 Împiedicat. 6 Neputincios. 7 Care abia-și mișcă mâinile și picioarele. 8 Șchiop. 9 Cu piciorul zdrobit. 10 Care nu vede foarte bine. 11 Care n-are vederi clare. 12 Miop. 13 (Spc; prin apropiere de chior) Chior (15). 14 Care se uită chiorâș. corectată

CHIOMP, CHIOÁMPĂ adj. v. chiomb.

CHIOMP, CHIOÁMPĂ, chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioámbă, adj.] – Et. nec.

CHIOMP, CHIOÁMPĂ, chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioámbă, adj.]

CHIOMP chioámpă (chiompi, chioámpe) reg. 1) Care nu vede bine. 2) Care vădește lipsă de inteligență; nătărău; netot; prost. [Monosilabic] /Orig. nec.

CHIOMB, CHIOÁMBĂ, chiombi, chioambe, adj. (Reg.; adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomp, chioámpă adj.] – Et. nec.

CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp.

CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp.

chiomb a. miop. [Origină necunoscută].

chĭomb, chĭoámbă adj. (rus. tĭómnyĭ, scris temnyĭ, întunecat, întunecos. V. temniță). Fam. Cu privirea’ntunecată, prost, bleot.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiomp/chiomb adj. m., pl. chiompi/chiombi; f. sg. chioámpă/chioámbă, pl. chioámpe/chioámbe

!chiomb/chiomp (reg., fam.) adj. m., pl. chiombi/chiompi; f. chioámbă/chioámpă, pl. chioámbe/chioámpe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIOMB adj., s. v. bleg, miop, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

CHIOMB adj. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic.

chiomb adj., s. v. BLEG. MIOP. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

chiomb adj. v. CHIORÎȘ. CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. PIEZIȘ. SAȘIU. STRABIC.

Chiomb ≠ deștept, cuminte, inteligent, isteț, mintios, căpos, căpățânos, înțelept


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chiómb (chioámbă), adj.1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu mag. dialectal tömpe „prost”, dar cuvîntul rom. este prea răspîndit pentru ca să i se poată atribui această origine (nu este sigură observația din DAR că se folosește numai în Mold., Bucov. și Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyĭ „obscur” (pronunțat tjomnyĭ). – Der. chiombăni (var. chiompăni), vb. (a lucra la lumină slabă, a-și strica ochii; a desluși cu greutate); chimbăneală, s. f. (lucru făcut în condiții proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondorîș.

Intrare: chiomp
chiomp adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiomp
  • chiompul
  • chiompu‑
  • chioampă
  • chioampa
plural
  • chiompi
  • chiompii
  • chioampe
  • chioampele
genitiv-dativ singular
  • chiomp
  • chiompului
  • chioampe
  • chioampei
plural
  • chiompi
  • chiompilor
  • chioampe
  • chioampelor
vocativ singular
plural
chiomb adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiomb
  • chiombul
  • chiombu‑
  • chioambă
  • chioamba
plural
  • chiombi
  • chiombii
  • chioambe
  • chioambele
genitiv-dativ singular
  • chiomb
  • chiombului
  • chioambe
  • chioambei
plural
  • chiombi
  • chiombilor
  • chioambe
  • chioambelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)