6 definiții pentru chindeu (pl. -eie)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chindéu sn [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: ~díu, chen~, cingéu, (hiperurbanism) findéu / Pl: ~eie, (înv) ~eáuă / E: mg kendö] (Trs; mgm) 1-4 Bucată de pânză albă sau vărgată, cu flori, întrebuințată ca legătură de cap sau pentru șters fața și mâinile sau ca podoabă la icoană ori la ferestre. 5 Năframă.

chindéŭ n., pl. eĭe (ung. kendö). Trans. Ștergar, prosop.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHINDÉU s. v. prosop, șervet, ștergar.

chindeu s. v. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chindéu (chindéie), s. n. – Batistă. Mag. kendö (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 114).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chindéu, chindéie, s.n. (reg.) 1. basma înflorată, bariș, maramă, tulpan. 2. prosop, ștergar, șervet. 3. podoabă din pânză albă cu flori, așezată la ferestre sau la icoană.

Intrare: chindeu (pl. -eie)
chindeu (pl. -eie) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chindeu
  • chindeul
  • chindeu‑
plural
  • chindeie
  • chindeiele
genitiv-dativ singular
  • chindeu
  • chindeului
plural
  • chindeie
  • chindeielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)