7 definiții pentru chiculiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHICULIȚĂ, chiculițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui chică; chicuță. – Chică + suf. -uliță.
CHICULIȚĂ, chiculițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui chică; chicuță. – Chică + suf. -uliță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
chiculiță sf [At: TEODORESCU, P. P. 309 / Pl: ~țe / E: chică + -uliță] 1-2 (Șhp) Chică (1) (mică) Si: chicușoară (1-2), chicuță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHICULIȚĂ, chiculițe, s. f. (Popular) Diminutiv al lui chică; plete. Chiculița lui, Spicul orzului. TEODORESCU, P. P. 309.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHICULIȚĂ, chiculițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui chică.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chiculiță (pop.) s. f., g.-d. art. chiculiței; pl. chiculițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chiculiță (pop.) s. f., g.-d. art. chiculiței; pl. chiculițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chiculiță s. f., g.-d. art. chiculiței; pl. chiculițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
chiculiță, chiculițesubstantiv feminin
-
- Chiculița lui, Spicul orzului. TEODORESCU, P. P. 309. DLRLC
-
etimologie:
- Chică + sufix -uliță. DEX '98 DEX '09