17 definiții pentru chiabur (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIABUR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār.

chiabur sm, a [At: CALENDAR (1895) / V: chea~, ghea~, cea~ / Pl: ~i, ~e / E: tc kjabir] 1-2 (Îoc țăran sărac și mijlocaș) (Țăran) îmbogățit. 3-4 (Om) care dispune de avere în bani Si: (Trs) gazdă, găzdac, (arf) barosan.

CHIABUR, -Ă, chiaburi, -e, s. m., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibar.

CHIABUR2, -Ă, chiaburi, -e, adj. Care are însușirile unui chiabur1; care dispune de avere, înstărit, bogat. El era exploatat de Vorona, un pescar chiabur, care tocmise oameni cu arvună pentru vînătoarea de foci. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4. Pe fata asta... o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic... om chiabur. SADOVEANU, O. V 5. El cunoștea de mult pe un cioban chiabur. ISPIRESCU, L. 207. La reprezentația de deschidere, grădina era plină de lumetot negustori chiaburi cu nevestele, cu fete mari, cu copii. CARAGIALE, N. S. 91.

CHIABUR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pămînt decît poate lucra singur, dispune de importante mijloace de producție și folosește muncă salariată. 2. Adj. Înstărit, bogat. – Tc. kibar „nobil, bogat”.

chiabur a. și m. putred de bogat: e chiabur, se scaldă în averile sale PANN. [Turc. KIABIR].

cheabur, ~ă smf, a vz chiabur

cheabúr, -ă (ea dift.) s. și adj. (turc. kiabir, d. ar. kebir, mare, puternic). Fam. Bogat (vorbind de oamenĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chiabur (desp. chia-) adj. m., s. m., pl. chiaburi; adj. f., s. f. chiabu, pl. chiabure

chiabur (chia-) adj. m., s. m., pl. chiaburi; adj. f., s. f. chiabură, pl. chiabure

chiabur s. m., adj. m. (sil. chia-), pl. chiaburi; f. sg. chiabură, g.-d. art. chiaburei, pl. chiabure

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHIABUR adj. v. avut, bogat, înstărit, situat.

chiabur adj. v. AVUT. BOGAT. ÎNSTĂRIT. SITUAT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chiabur (chiabură), adj. – Bogat, opulent, înstărit. Tc. kiabir „bogat, puternic” (Cihac, II, 562; Șeineanu, II, 109; Lokotsch 981). – Der. chiaburesc, adj. (de chiabur); chiaburi, vb. (a se îmbogăți); chiaburie, s. f. (bogăție, bunăstare).

Intrare: chiabur (adj.)
chiabur1 (adj.) adjectiv
  • silabație: chia-bur info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiabur
  • chiaburul
  • chiaburu‑
  • chiabu
  • chiabura
plural
  • chiaburi
  • chiaburii
  • chiabure
  • chiaburele
genitiv-dativ singular
  • chiabur
  • chiaburului
  • chiabure
  • chiaburei
plural
  • chiaburi
  • chiaburilor
  • chiabure
  • chiaburelor
vocativ singular
plural
cheabur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chiabur, chiaburisubstantiv masculin
chiabu, chiaburesubstantiv feminin
chiabur, chiabuadjectiv

  • 1. (Țăran) înstărit, bogat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El era exploatat de Vorona, un pescar chiabur, care tocmise oameni cu arvună pentru vînătoarea de foci. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4. DLRLC
    • format_quote Pe fata asta... o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic... om chiabur. SADOVEANU, O. V 5. DLRLC
    • format_quote El cunoștea de mult pe un cioban chiabur. ISPIRESCU, L. 207. DLRLC
    • format_quote La reprezentația de deschidere, grădina era plină de lume – tot negustori chiaburi cu nevestele, cu fete mari, cu copii. CARAGIALE, N. S. 91. DLRLC
    • format_quote Datorită măsurilor luate de guvern [între 1945 și 1947] din inițiativa partidului nostru, chiaburii au fost siliți să dea înapoi țăranilor pămînturile pe care le-au smuls. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 274. DLRLC
    • format_quote În regimul de democrație populară, puterea politică fiind în mîinile clasei muncitoare, aliată cu țărănimea muncitoare, posibilitățile chiaburilor de a exploata și jefui țărănimea săracă și mijlocașă sînt îngrădite. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 287. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.