7 definiții pentru chiștoacă (copil)

chiștóc, ~oácă smf [At: DICȚ. / V: chioștéc2 / Pl: ~óci, ~oáce / E: nct] 1-2 (Fam; arg) Băiat (fată) mic(ă) și îndesat(ă) Și:# prichindel. 3 (Pop) Muc de țigară.

CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri.Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec.

CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, subst. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștócuri.Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec.

chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci

chiștóc (copil) s. m., pl. chiștóci

CHIȘTÓC2 ~ci m. fig. Copil mic; prichindel; puradel. /Orig. nec.

chiștóc n., pl. oace (var. din chĭostec). Mold. Fam. Muc de țigară saŭ rest dintr'un lucru maĭ mare. Fig. (masc.). Prichindel.

Intrare: chiștoacă (copil)
chiștoacă (s.m.f.) admite vocativul substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiștoa chiștoaca
plural chiștoace chiștoacele
genitiv-dativ singular chiștoace chiștoacei
plural chiștoace chiștoacelor
vocativ singular chiștoacă, chiștoaco
plural chiștoacelor

chiștoc (copil) chiștoacă

etimologie: