16 definiții pentru chemător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător.

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător.

chemător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 3 / V: (pop) chie~ / Pl: ~i, ~oare / E: chema + -(ăi)tor] 1 a Care cheamă. 2 a (Fig) îmbietor. 3 sm (Pop) Tânăr care invită la nuntă din partea mirelui sau miresei Si: drușcă, vătășiță, vornicel, vorniciță. 4 (Reg) sf Nevastă tânără. 5 sf (Înv; grm) Vocativ.

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. (Literar) Care cheamă; fig. îmbietor, ademenitor. Străzile se desfac ca niște brațe uriașe, pline de surprize, chemătoare și vii. SAHIA, U.R.S.S. 61. Aude-n depărtare Glas de clopot chemător. ALECSANDRI, P. II 33. ◊ (Popular, substantivat) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel, drușcă. Ia ieși pîn-afară, C-afară te cheamă Doi-trei chemători, Juni colindători. TEODORESCU, P. P. 18.

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă; fig. îmbietor, ademenitor. ♦ (Pop.; substantivat) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Din chema + suf. -(ă)tor.

chemător a. și m. care cheamă sau invită: glas de clopot chemător AL. ║ m. Tr. 1. cel ce cheamă la nuntă; 2. vornicel de nuntă.

chemătór m. Trans. Cavaler de onoare care invită la nuntă la țară.

chiemător, ~oare a vz chemător

chimător, ~oare smf, a vz chemător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chemător adj. m., pl. chemători; f. sg. și pl. chemătoare

chemător adj. m., pl. chemători; f. sg. și pl. chemătoare

chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHEMĂTÓR s. v. colăcar, vătaf, vătășel, vornicel.

chemător s. v. COLĂCAR. VĂTAF. VĂTĂȘEL. VORNICEL.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chemătór, chemători, s.m. Persoană care face invitații la nuntă din partea mirilor: „În portul acela de sărbătoare, cei patru chemători pornesc, încă în ziua aceea, la chemat, adică să invite la nuntă” (Gherman, 1938: 7). – Din chema „a invita” + suf. -ător (DLRM, DEX, MDA).

Intrare: chemător
chemător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chemător
  • chemătorul
  • chemătoru‑
  • chemătoare
  • chemătoarea
plural
  • chemători
  • chemătorii
  • chemătoare
  • chemătoarele
genitiv-dativ singular
  • chemător
  • chemătorului
  • chemătoare
  • chemătoarei
plural
  • chemători
  • chemătorilor
  • chemătoare
  • chemătoarelor
vocativ singular
plural
chiemător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chimător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chemător, chemătoareadjectiv

  • 1. Care cheamă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Ademenitor, îmbietor. DLRLC
      • format_quote Străzile se desfac ca niște brațe uriașe, pline de surprize, chemătoare și vii. SAHIA, U.R.S.S. 61. DLRLC
      • format_quote Aude-n depărtare Glas de clopot chemător. ALECSANDRI, P. II 33. DLRLC
    • 1.2. popular (și) substantivat masculin Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ia ieși pîn-afară, C-afară te cheamă Doi-trei chemători, Juni colindători. TEODORESCU, P. P. 18. DLRLC
etimologie:
  • Chema + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.