8 definiții pentru chelălăitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură.

CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură.

chelălăitúră sf [At: CANTEMIR, IST. 236 / V: schil~, scherl-~ / Pl: ~ri / E: chelălăi + -itură] Lătrătură jalnică, plângătoare.

CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. S-auzea pe cîmp chelălăitura unui cîine.Fig. Exclamație nearticulată, rostită pe ton plîngător; tînguire, vaiet. Unde-i? se zvîrcoli Omu cu o chelălăitura ca a mutului. SADOVEANU, P. M. 271. Nu trebuie dat crezămînt chelălăiturilor acestor canalii. CARAGIALE, O. II 105. – Pronunțat: -lă-i-.

CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. – Din chelălăi + suf. -(i)tură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chelălăitu (-lă-i-) s. f., g.-d. art. chelălăiturii; pl. chelălăituri

chelălăitúră s. f. (sil. -lă-i-), g.-d. art. chelălăitúrii; pl. chelălăitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHELĂLĂITÚRĂ s. v. schelălăit.

CHELĂLĂITU s. chelălăială, chelălăit, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ cîinelui.)

Intrare: chelălăitură
chelălăitură substantiv feminin
  • silabație: -lă-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelălăitu
  • chelălăitura
plural
  • chelălăituri
  • chelălăiturile
genitiv-dativ singular
  • chelălăituri
  • chelălăiturii
plural
  • chelălăituri
  • chelălăiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chelălăitu, chelălăiturisubstantiv feminin

  • 1. Chelălăială, schelălăit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-auzea pe câmp chelălăitura unui câine. DLRLC
    • 1.1. figurat Exclamație nearticulată, rostită pe ton plângător. DLRLC
      • format_quote Unde-i? se zvîrcoli Omu cu o chelălăitură ca a mutului. SADOVEANU, P. M. 271. DLRLC
      • format_quote Nu trebuie dat crezămînt chelălăiturilor acestor canalii. CARAGIALE, O. II 105. DLRLC
etimologie:
  • Chelălăi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.