4 definiții pentru chelălăit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHELĂLĂIT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
CHELĂLĂIT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
chelălăit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 41 / V: sche~[1] / Pl: ~iți, ~e / E: chelălăi] 1 (D. lătrături) Plângător. 2 (Fig; d. vorbire) Care seamănă cu o chelălăitură.
- Varianta schelălăit nu este consemnată cuvânt-titlu adjectiv în acest dicționar, ci doar sn. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHELĂLĂIT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătratul cîinilor) Plîngător. Lătrătura lor chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S.III 41. ◊ Fig. (Despre vorbire) Cunoscînd milă în ochii femeii... [mutul] repezi cîteva sunete chelălăite și neînțelese. SADOVEANU, P. M. 259.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHELĂLĂIT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Plîngător, jalnic. – V. chelălăi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
chelălăit, chelălăităadjectiv
- 1. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. DEX '09 DLRLC DLRM
- Lătrătura lor chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S.III 41. DLRLC
- (Despre vorbire) Cunoscînd milă în ochii femeii... [mutul] repezi cîteva sunete chelălăite și neînțelese. SADOVEANU, P. M. 259. DLRLC
-
etimologie:
- chelălăi DEX '09 DEX '98 DLRM