8 definiții pentru cheiță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHEIȚĂ, cheițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cheie. 2. (Pop.) Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămașă țărănească. ♦ Mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului. ♦ Cheotoare (1) subțire, făcută din ață. – Cheie + suf. -iță.

CHEIȚĂ, cheițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cheie. 2. (Pop.) Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămașă țărănească. ♦ Mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului. ♦ Cheotoare (1) subțire, făcută din ață. – Cheie + suf. -iță.

cheiță sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) cle- / P: che-i-ță / E: cheie + -iță] 1-2 Cheișoară (1-2). 3 Cheotoare. 4 Dantelă făcută cu acul sau croșeta, care unește două bucăți de pânză. 5 (Pgn) Dantelă. 6 Găurele la cămăși. 7 (Pop) Cusătură îngustă, de obicei colorată, care se face cu acul, ca garnitură, pe un tiv. 8 Mică întăritură care se face cu acul la capătul unei spintecături, a unei butoniere ca să întărească pânza Si: clin, pavă.

CHEIȚĂ, cheițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cheie (1). Cheița geamantanului. 2. (Popular) Cusătură în zig-zag, uneori colorată, cu care se întheie marginile la o cămașă țărănească. ♦ Mică tntăritură la capătul unei spintecături (făcută într-o stofă) sau la o butonieră, pentru a împiedica destrămarea materialului. ♦ Cheotoare subțire făcută din ață care servește, în loc de butonieră, pentru a încheia nasturele sau copca unei haine, a unei rochii etc.

CHEIȚĂ, cheițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cheie (1). 2. (Pop.) Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămașă țărănească. ♦ Mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcută într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului. ♦ Cheotoare (1) subțire, făcută din ață.

CHEIȚĂ ~e f. (diminutiv de la cheie) 1) Cusătură care întărește locurile mai solicitate la obiectele de îmbrăcăminte. 2) Cheotoare subțire făcută din ață. [Sil. che-i-] /cheie + suf. ~iță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cheiță s. f., g.-d. art. cheiței; pl. cheițe

cheiță s. f., g.-d. art. cheiței; pl. cheițe

cheiță s. f., g.-d. art. cheiței; pl. cheițe

Intrare: cheiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheiță
  • cheița
plural
  • cheițe
  • cheițele
genitiv-dativ singular
  • cheițe
  • cheiței
plural
  • cheițe
  • cheițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cheiță, cheițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui cheie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cheița geamantanului. DLRLC
  • 2. popular Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămașă țărănească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Cheotoare subțire, făcută din ață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cheutoare
etimologie:
  • Cheie + sufix -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.