cezar sm [At: EMINESCU, P. 121 / V: cesar, che / A: cezar / Pl: ~ri / E: lat Caesar] 1 Împărat roman (la început din familia lui Iuliu Caesar). 2 (Pex) Împărat.

CEZAR, cezari, s. m. Titlu dat primilor împărați romani; p. ext. împărat. Pe malurile Seinei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit. EMINESCU, O.I 61. ◊ Fig. [Oltul] adună în drumul lui, ca un cezar acvatic, tot ceea ce i se cuvine. BOGZA, C. O. 106. – Accentuat și: cezar.

CEZAR, cezari, s. m. Titlu dat împăraților romani; p. ext. împărat. [Acc. și: cezar] – Lat. lit. caesar.

CEZAR s.m. Titlu dat împăraților romani după numele lui Caius Iulius Caesar; (p. ext.) împărat. [< Caesar – celebru general roman, ultimul dictator din vechea Romă].

CEZAR s. m. titlu dat împăraților romani; (p. ext.) împărat. (< lat. caesar, fr. césar)

CEZAR ~i m. 1) (în Roma antică; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; suveran; monarh; rege; rigă. 2) Moștenitor imperial. /<lat. caesar

Cezar m. 1. titlu dat împăraților romani după August; 2. calificarea monarhilor cari au titlu de împărat (în special a lui Napoleon): Cezarul trece palid în gânduri adâncit EM.

cezar (împărat) s. m., pl. cezari

cezar (împărat) s. m., pl. cezari

cezar s. m., pl. cezari

CEZAR s. v. împărat.

cezar s. v. ÎMPĂRAT.

cezar (-ri), s. m. – Împărat. Lat. Caesar (sec. XIX). – Der. cezarian, adj.; cezaricesc, adj. (înv., imperial), tradus din germ. kaiserlich (sec. XVIII); cezarocrăesc, adj. (înv., care aparține sau se referă la împăratul Austriei și rege al Ungariei), traducere a ferm. kaiserlich-königlich.

Here was a Caesar! (engl. „Acela a fost un Cezar!) – Exclamația aceasta din Iuliu Cezar de Shakespeare (act. III, sc. 2) este pusă în gura lui Antoniu, urmașul lui Cezar. Adesea e însoțită și de propoziția următoare, care o luminează și o completează pe prima, și anume: When comes such another?, tradusă de Tudor Vianu (vezi Shakespeare: Opere, vol. 2, pag. 345): ”Oare cînd asemenea cu el veni-va altul?" Înțelesul inițial e că Cezar s-a purtat ca un Cezar, adică împărătește. Dar cu timpul înțelesul s-a lărgit și expresia se aplică, după moartea sau după apusul unui om care nu va găsi atît de curînd un egal continuator. LIT.