3 definiții pentru cetărare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cetăra v vz cetera
CETĂRA vb. I v. cetera.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cetăréz v. tr. (ung. csatározni, a hărțui, csatarászni, -rázni, a flecări, d. csatár, hărțuitor, csáta, bătălie, ceartă, strajă, ceată. V. ceată. Cp. cu taĭfas). Trans. Mold. Bat capu, plictisesc cu vorba: nu mă maĭ cetăra și tu! – Și cétăr, céterĭ, céatără, cetărăm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: cetărare
cetărare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cetera, ceterverb
regional
- 1. A cânta din ceteră, prin extensiune, din alt instrument muzical sau din gură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ceteră nu-mi trebuia, Ceteram cu gura mea. POP. DLRLC
-
-
- Ia tacă-vă gura de-acum, zise Flămînzilă. Destul e o măciucă la un car cu oale! Nu tot cetărați pe măria-sa, că om e dumnealui! CREANGĂ, P. 258. DLRLC
-
etimologie:
- ceteră DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.