certăreț, ~eață [At: POLIZU / V: (înv) ~tar~ / Pl: ~i, ~e / E: ceartă + -ăreț] 1 a Căruia îi place cearta. 2 smf Persoană care se ceartă des.

CERTĂREȚ, -EAȚĂ, certăreți, -e, adj. Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gîlcevitor, arțăgos. Bunica era măruntă la trup, harnică, dar certăreață. PAS, Z. I 26.

CERTĂREȚ, -EAȚĂ, certăreți, -e, adj. Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gîlcevitor. – Din certa + suf. -ăreț.

CERTĂREȚ ~eață (~eți, ~ețe) și substantival Care caută ceartă; căruia îi place cearta; gâlcevitor; arțăgos; scandalagiu; buclucaș. /ceartă + suf. ~ăreț

certăreț adj. m., pl. certăreți; f. certăreață, pl. certărețe

certăreț adj. m., pl. certăreți; f. certăreață, pl. certărețe

certăreț adj. m., pl. certăreți; f. sg. certăreață, pl. certărețe

CERTĂREȚ adj., s. arțăgos, gâlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. și pop.) zavragiu, (pop. și fam.) țâfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaș, rânzos, (înv. și reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arțăgaș, gâlcevos, potcaș, scandalos, sfădăioș, sfădăreț, sfădăuș, (Mold. și Bucov.) cârciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. și Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (fig.) clonțos, colțos, țăndăros. (Om ~.)

CERTĂREȚ adj., s. arțăgos, gîlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. și pop.) zavragiu, (pop. și fam.) țîfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaș, rînzos, (înv. și reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arțăgaș, gîlcevos, potcaș, scandalos, sfădăios, sfădăreț, sfădăuș, (Mold. și Bucov.) cîrciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. și Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (fig.) clonțos, colțos, țăndăros. (Om ~.)

CERTĂREAȚĂ s. scandalagioaică, (înv. și pop.) zavragioaică.