18 definiții pentru cergă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERGĂ, cergi, s. f. 1. Țesătură groasă (de lână), bogat ornamentată, care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță. 2. Adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul. – Din bg., sb. cerga. Cf. magh. cserge.

cergă sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 193 / Pl: ~rgi și -rge / E: tc çerga, mg cserge, bg черга] 1 Țesătură de lână cu care se acoperă țăranii când se culcă sau care se așterne pe pat. 2 (Olt; spc) Pătură. 3 (Ban) Coviltir.

CERGĂ, cergi, s. f. 1. Pătură (de lână) care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță. 2. Adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul. – Din bg., scr. cerga. Cf. magh. cserge.[1]

  1. Vă recomand să consultați lucrarea lui Bakos Ferenc Istoria cuvintelor maghiare de origine română (A magyar szókészlet Román elemeinek története). – [Anonim] — claudia

CERGĂ, cergi, s. f. Pătură de lînă care servește la învelit, la acoperit patul sau pentru a fi așternută pe cai; țol, scoarță. De sub cergă s-auzi un scîncet de prunc. CAMILAR, N. I 81. Culcușurile de paie erau jos, așternute cu cergi de lînă. SADOVEANU, M. C. 58. În vremea aceasta cîrlanul tremura cu urechile dăbălate sub cerga fluturată de vînt. SLAVICI, N. II 4. S-a înfășat baba-n cerga ei, și-a pus traista căpătîi și s-a ghemuit de-a binele. CARAGIALE, III 52. Știi una, jupîne?... acoperi-te cu cerga, ca să nu te vadă [tîlharii]. ALECSANDRI, T. 49. ◊ (Poetic) Soarele privea dulce... printre cergile bolților. GALACTION, O.I 263.

CERGĂ, cergi, s. f. Pătură de lînă care servește la învelit; țol, scoarță. – Tc. çerge „cort mic”.

CERGĂ ~gi f. Țesătură confecționată din lână colorată, cu lațe și cu desene, având diverse întrebuințări. [G.-D. cergii] /<turc. çerge

cergă f. 1. velință țărănească de pat: cât ți-e cerga, atât te întinde; 2. pătură de cal sau de căruță. [Turc. ČERGA].

cérgă f., pl. ĭ (turc. čerge, cort ușor pe doĭ parĭ, d. alb. čergă, cergă, [care vine d. mlat. sérica, de mătase, serga, rogojină, fr. serge, serjă], de unde și ngr. tsérga, bg. sîrb. čerga, ung. cserge. V. sarică, serjă). Pătură de învălit calu, patu ș. a. Iron. Cu cerga’n cap, după cuviință, cum trebuĭe: s’a dus la raĭ cu cerga’n cap, V. jalbă, pled, procoviță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cergă s. f., g.-d. art. cergii; pl. cergi

cergă s. f., g.-d. art. cergii; pl. cergi

cergă s. f., g.-d. art. cergii; pl. cergi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERGĂ s. cuvertură, învelitoare, pătură, velință, (pop.) plocat, țol, (reg.) lăicer, ogheal, poneavă, procov, procoviță, strai, țoală, (prin Mold. și Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lînă pentru pat.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cergă (cergi), s. f. – 1. Pătură. – 2. Pînză de cort. – Mr., megl. cergă „cort”. < Tc. cerga „cort” (Șeineanu, II, 101; Meyer 439; Lokotsch 412); cf. ngr. tsérga, alb. tsergë, sb. čerga, magh. cserga, cserge, țig. čerga, cu accepții care oscilează între „cort” și „pătură”. Istoria acestui cuvînt nu este clară. Pare a fi vorba despre lat. serica, trecut în gr. și de acolo în tc. (Berneker 145), de unde provin cuvintele sl. (Miklosich, Fremdw., 82). Este posibil să fi intrat în rom. prin mai multe filiere în același timp. (După Murnu 45, ngr. provine din rom.; după Meyer, Neugr. St., II, 61, din sl. A. Sacerdoțeanu, Revista istorică, XXI, 321-4, deriva rom. direct din lat.). – [Art. 1675]

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cergă, cergi, s.f. Pătură groasă țesută din lână: „Se gânde la măritat / Și n-are cergă pe pat” (Calendar, 1980: 110). ■ (clasificare după utilizare) Cergă pentru învelit, cergă pentru rudă (cu ornament), cergă pentru pat. ■ (onom.) Cergă, Cerguță, nume de familie în jud. Maram. – Din bg., srb. cerga (DEX); din tc. çerge, cerga „cort mic” (Șăineanu, DLRM); lat. serica (Berneker, după DER). ■ Cuv. rom. > magh. cserge (Bakos, 1982).

cergă, cergi, s.f. – Pătură groasă țesută din lână. Cergă pentru învelit, cergă pentru rudă (cu ornament), cergă pentru pat: „Se gânde la măritat / Și n-are cergă pe pat” (Calendar, 1980: 110). ♦ (onom.) Cergă, Cerguță, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Din bg., srb. cerga (DEX); din tc. çerge, cerga „cort mic” (Șăineanu, DLRM); lat. serica > ngr. tserga > tc. cerga, de unde rom. cerga (Berneker, cf. DER), dar și cuvintele slave (Miklosich, cf. DER). Cuv. rom. > magh. cserge (Bakos, 1982).

cergă, cergi, s.f. – Pătură groasă țesută din lână. Cergă pentru învelit, cergă pentru rudă (cu ornament), cergă pentru pat: „Se gânde la măritat / Și n-are cergă pe pat” (Calendar 1980: 110). – Din bg., srb. cerga (DEX); Cuv. rom. preluat în magh. (cserge) (Bakos 1982).

Intrare: cergă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cergă
  • cerga
plural
  • cergi
  • cergile
genitiv-dativ singular
  • cergi
  • cergii
plural
  • cergi
  • cergilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cergă, cergisubstantiv feminin

  • 1. Țesătură groasă (de lână), bogat ornamentată, care servește la învelit sau care se așterne pe pat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote De sub cergă s-auzi un scîncet de prunc. CAMILAR, N. I 81. DLRLC
    • format_quote Culcușurile de paie erau jos, așternute cu cergi de lînă. SADOVEANU, M. C. 58. DLRLC
    • format_quote În vremea aceasta cîrlanul tremura cu urechile dăbălate sub cerga fluturată de vînt. SLAVICI, N. II 4. DLRLC
    • format_quote S-a înfășat baba-n cerga ei, și-a pus traista căpătîi și s-a ghemuit de-a binele. CARAGIALE, III 52. DLRLC
    • format_quote Știi una, jupîne?... acoperi-te cu cerga, ca să nu te vadă [tâlharii]. ALECSANDRI, T. 49. DLRLC
    • format_quote poetic Soarele privea dulce... printre cergile bolților. GALACTION, O. I 263. DLRLC
  • 2. Adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.