2 definiții pentru ceremoniere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ceremonia vb. I (rar) A oficia într-un lăcaș de cult ◊ „Duminică dimineața [...] peste 1000 de musulmani s-au adunat la moscheea din București. Hogea Imam [...] un fel de preot, a ceremoniat rugăciunea postului Ramadan, în fața credincioșilor islamici [...]” R.l. 14 III 94 p. 9 (din ceremonie + -a)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ceremonia vb., ind. prez. 3 sg. și pl. ceremoniază
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ceremoniere
ceremoniere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||