opțiuni
  • info

12 definiții pentru cerșetorit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERȘETORIT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorit s. n.] – V. cerșetori.

CERȘETORIT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorit s. n.] – V. cerșetori.

cerșetorit sn [At: CREANGĂ, A. 138 / V: ~șit~ / Pl: ~uri / E: cerșetori] Cerșetorire.

CERȘETORIT s. n. v. cerșitorit.

CERȘETORIT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorit s. n.] – V. cerșetori.

CERȘITORIT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORIT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORIT s. n. v. cerșetorit.

cerșitorit sn vz cerșetorit

CERȘITORIT s. n. (Rar) Cerșitorie. – Variantă: cerșetorit s. n.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerșetorit (rar) s. n.

cerșetorit (rar) s. n.

cerșetorit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERȘETORIT s. v. cerșeală, cerșetorie, cerșit, milogeală, milogit.

cerșetorit s. v. CERȘEALĂ. CERȘETORIE. CERȘIT. MILOGEALĂ. MILOGIT.

Intrare: cerșetorit (s.n.)
cerșetorit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritul
  • cerșetoritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
cerșitorit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritul
  • cerșitoritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerșetoritsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi cerșetori DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.