3 definiții pentru cepelire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cepelí v [At: LB / V: șe~, șup~ / Pzi: ~lésc / E: ucr rs чепелявить] (Buc) A vorbi peltic.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cepelí (-lésc, -it), vb. – (Bucov.) A sîsîi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91). – Der. cepeleag (var. șepeleag, șepeleav), adj. (sîsîit, peltic), care este pus de obicei în legătură cu sl. sviblivŭ „bîlbîit”, cf. bg. čepeljavi, rus., rut. šepeljavyi „bîlbîit” (Cihac, II, 387; Conev 96; DAR). Löwe 40 atribuie terminația cuvîntului unei contaminări cu mag. selypeg „bîlbîit”. Pare evident că toate aceste cuvinte sînt expresive; pentru formarea celui rom., cf. și chercheli, terfeli și în general toate vb. în -li.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cepelí, cepelésc, vb. IV (reg.) a vorbi peltic, a sâsâi.

Intrare: cepelire
cepelire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cepelire
  • cepelirea
plural
  • cepeliri
  • cepelirile
genitiv-dativ singular
  • cepeliri
  • cepelirii
plural
  • cepeliri
  • cepelirilor
vocativ singular
plural