9 definiții pentru ceno- (comun) ceno caeno coeno


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceno1- [At: DN2 / V: keno~ / E: fr céno-, it ceno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „gol”.

ceno3- [At: DN2 / V: cen2- / E: fr coen(o)-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 General. 2 Comun.

ceno2- [At: DN2 / V: cen1- / E: it ceno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Recent. 2 Nou.

CENO3- Element de compunere savantă cu semnificația „general”, „comun”. [Var. cen-. / < fr. coen(o)- < gr. koinos – comun].

CENO3-, -cén, -cenóză, elem.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CEN-, v. CENO-1.~adelf (v. -adelf), s. m., monstru cu două carpuri și cu unul sau mai multe organe esențiale comune; ~estezie (v. -estezie), s. f., 1. Impresie generală, nediferențiată, rezultat al senzațiilor primite de la organele interne. 2. Sensibilitate care reflectă propria existență corporală; ~esteziopatie (v. estezio-, v. -patie), s. f., tulburare a cenesteziei; ~ur (v. -ur), s. m., tenie parazită, a cărei larvă se dezvoltă în organismul uman sau animal.[1] modificată

  1. CIN-,CEN-, Ladislau Strifler

CENO-1 (CAENO-, COENO-) „asociație, comunitate, colonie, grupare”. ◊ gr. koinos „comun” > L. sav. caeno-, fr. coeno- și céno-, it. ceno-, engl. coeno- și ceno-, germ. coeno- > rom. ceno-, caeno- și coeno-.~bionte (v. -biont), s. n. pl., populație componentă a unei biocenoze; ~biospori (v. bio-, v. -spor), s. m. pl., autospori reuniți în cenobii, prezenți la alge; ~biu (v. -biu), s. n., 1. Colonie imobilă de organisme unicelulare. Înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. 2. Grup de celule în colonii, prezent la cloroficee. 3. Fruct schizocarpic; ~carp (v. -carp), s. n., fruct compus, care provine din toate florile singuratice ale unei inflorescențe; ~carpie (v. -carpie), s. f., concreștere a carpelelor; ~centru (v. -centru), s. n., masă de granule, de natură cromidială, din oosfera unor fungi; ~cit (v. -cit), s. n., celulă plurinucleată în membrană comună, specifică algelor și mixomicetelor; ~cladie (v. -cladie), s. f., concreștere a ramurilor prin grefă naturală; ~fil (v. -fil1), adj., care prezintă afinitate pentru un anumit biotop; ~gametange (v. gamet/o-, v. -ange), s. m., gametange unicelular format dintr-o masă plasmatică plurinucleată; ~gamie (v. -gamie), s. f., contopire a doi cenogametangi, rezultînd un cenozigot; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Apariție a unor noi caractere în cursul dezvoltării, pentru adaptarea la condițiile mediului înconjurător. 2. Grup de indivizi rezultați dintr-un strămoș comun; ~glee (v. -glee), s. f., substanță mucilaginoasă din spațiile intercelulare ale tubului algelor; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul comunităților vegetale și animale; ~monoecie (v. mon/o-, v. -oecie), s. f., prezență pe aceeași plantă de flori hermafrodite, femele și mascule; ~sfere (v. -sferă), s. f. pl., (labazidiomicete) sterule formate din bazidii tinere, cu rol asemănător plastidelor, ~spor (v. -spor), s. m., oospor compus, prezent la peronosporale; ~taxonomie (v. taxo-, v. -nomie), s. f., sistematică a comunităților biologice; ~tip (v. -tip), s. n., tip primitiv din care au derivat alte tipuri.

Intrare: ceno- (comun)
ceno1 (pref. - comun)
prefix (I7-P)
  • ceno
caeno
prefix (I7-P)
  • caeno
coeno
prefix (I7-P)
  • coeno