CELULĂ, celule, s. f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică. 2. (În sintagma) Celulă de partid = (în trecut) denumirea organizației de bază a partidului comunist. 3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară, în care albinele depun mierea, cresc ouăle, puietul sau depozitează hrana; alveolă. 4. Încăpere (strâmtă) în închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații. 5. Ansamblu format din aripile (și fuzelajul) unui avion. 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celulă de siloz. – Din fr. cellule, lat. cellula.

celulă sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 383 / Pl: ~le / E: fr cellule, lat cellula] 1 (Înv) Cameră mică Si: cămară, cămăruță, odăiță. 2 Încăpere mică în care locuiește, la mănăstire, un călugăr sau o călugăriță Si: chilie, chilioară, chiliuță. 3 Încăpere mică la închisoare, în care este izolat un condamnat Cf carceră. 4 Cavitate hexagonală din ceară în care albinele își depun mierea Si: alveolă, (reg) bortă, căsuică, chilioară, chiliuță, gaură. 5 (Blg) Cea mai simplă unitate anatomică din care sunt alcătuite organismele vii, formată din membrană, citoplasmă și nucleu. 6 (Iuz; fig; îs) ~ de partid Organizație de bază (ilegală) a unui partid comunist.

CELULĂ, celule, s. f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică. 2. (În sintagma) Celulă de partid = (în trecut) denumirea organizației de bază a partidului comunist. 3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară, în care albinele depun mierea, cresc ouăle, puietul sau depozitează hrana; alveolă. 4. Încăpere (strâmtă) în închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații. 5. Ansamblu format din aripile (și fuzelajul) unui avion. 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celulă de siloz. 7. (În telecomunicații) Suprafață geografică limitată acoperită de un releu de emisie-recepție, în cadrul sistemului de telefonie celulară. – Din fr. cellule, lat. cellula.

CELULĂ, celule, s. f. 1. Element morfofiziologic viu, treaptă în dezvoltarea materiei vii, format în general din nucleu, protoplasmă și membrană și reprezentînd cea mai simplă unitate anatomică. Celulele nervoase, Celulele sîngelui. ▭ [Olga Lepeșinskaia] a arătat în mod experimental că celulele pot să se formeze nu numai din celule, ci și din materia care nu are o structură celulară. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 259, 5/1. ◊ Fig. Miliarde de stropi pătrunși între celulele humei îi anihilează orice rezistență. BOGZA, C. O. 222. ♦ Fig. (În structura organizatorică a unora dintre partidele comuniste și muncitorești) Grupă organizatorică, unitate de bază. V. bază. Conducînd lupta maselor muncitoare pentru nevoile lor zilnice, celula trebuie să conducă masele muncitoare la luptă pentru înfăptuirea dictaturii proletare [1924], DOC. PART. 58. 2. Fiecare dintre cavitățile exagonale ale fagurilor, în care albinele depun mierea. 3. Încăpere strîmtă la închisori, unde sînt ținuți, izolat, condamnații. V. carceră. Celula-i o hrubă. Pe pat, rogojina; Cenușă se cerne, prin gratii, lumina. BANUȘ, în POEZ. N. 36. 4. Ansamblu format din aripile și fuzelajul unui avion. 5. (În expr.) Celulă fotoelectrică v. fotoelectric.

CELULĂ, celule, s. f. 1. Element morfofiziologic viu (treaptă în dezvoltarea materiei vii) format în general din nucleu, protoplasmă și membrană și reprezentînd cea mai simplă unitate anatomică. ♦ Fig. (În structura organizatorică a unora dintre partidele comuniste și muncitorești) Grupă organizatorică, unitate de bază. 2. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor, în care albinele depun mierea. 3. Încăpere (strîmtă) la închisori, unde sînt ținuți arestații sau condamnații. 4. Ansamblu format din aripile și fuzelajul unui avion. 5. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celulă de siloz. – Fr. cellule (lat. lit. cellula).

CELULĂ s.f. 1. Element anatomic de bază al organismelor vii. 2. Fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine. 3. Încăpere strîmtă în închisori pentru detențiunea izolată a celor închiși. 4. Ansamblu format din aripile unui avion. ♦ Formație de zbor, compusă din două avioane de luptă. 5. (Tehn.) Compartiment al unui dispozitiv, format din unul sau mai multe elemente egale. [< fr. cellule, it., lat. cellula].

CELULĂ s. f. 1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu. 2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului. 3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste și muncitorești. 4. fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine. 5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detențiunea izolată a celor închiși. 6. ansamblu format din fuzelajul, aripile și ampenajele unui avion. 7. formație de zbor din două avioane de luptă 8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale. (< fr. cellule, lat. cellula)

CELULĂ ~e f. 1) biol. Sistem anatomic elementar (constituit din membrană, citoplasmă și nucleu) care stă la baza structurii și activității vitale a organismelor vii. ~ vegetală. 2) Fiecare dintre cavitățile unui fagure; alveolă. 3) Încăpere mică într-o închisoare, destinată detenției izolate a celor întemnițați. 4) Cameră mică de locuit într-o mănăstire; chilie. 5) tehn. Fiecare dintre părțile similare sau identice ale unui sistem tehnic. ~ de radiator. /<fr. cellule, lat. cellula

celulă f. 1. chilie, cameră mică unde stau călugări sau arestanți: 2. cea mai elementară unitate anatomică și fiziologică sau organismul fundamental al plantelor si al animalelor; 3. chilioară în care albinele își depun mierea.

*célulă f., pl. e (lat. céllula, dim. d. cella, cămară. V. acĭuĭez, celar, chilie, chelner). Cămăruța (odăița)unuĭ arestat. Anat. Mică cavitate. Organizmu fundamental al animalelor și plantelor, care se compun dintr’un indefinit număr de celule. Șt. nat. Alveolă, gaură de fagure. – Fals celúlă (după fr.). Cp. cu vírgulă. V. botcă.

țelulă^[1] sf vz celulă

celulă de criză sint. s. Grup de lucru organizat la ministere în caz de criză provocată de războaie, greve etc. ◊ „O celulă de criză funcționează fără întrerupere la ministerul sănătății din Rhenania de Nord – Westfalia. De aici s-a lansat, joi, alarma care a impus măsurile menționate.” R.l. 19 I 85 p. 6 (din fr. cellule de crise)

celulă-cobai s. f. (biol.) ◊ „Celulele cobai. Mai mulți oameni de știință francezi au propus efectuarea experiențelor biologice pe culturi de celule și nu pe animale sau subiecți umani voluntari, cum este practica în mod curent [...] Prin recurgerea la «celule-cobai» specialiștii speră, de asemenea, să descopere cauzele mai multor maladii, pornindu-se de la considerentul că celulele reacționează mai puternic decât corpul întreg.” Sc. 1 V 77 p. 5 //din celulă + cobai//

celulă s. f., g.-d. art. celulei; pl. celule

celulă s. f., g.-d. art. celulei; pl. celule

celulă s. f., g.-d. art. celulei; pl. celule

CELULĂ s. v. chilie.

CELULĂ s. 1. (BIOL., FIZIOL.) celulă-ou v. zigot; celulă sexuală v. gamet. 2. v. alveolă. 3. (FlZ.) celulă fotoelectrică = fotocelulă, fotodiodă; celulă fotovoltaică v. fotoelement.

CELULĂ s. 1. alveolă, (pop.) căsuică, chilioară. (~ la fagurii de miere.) 2. (FIZ.) celulă fotoelectrică = fotocelulă, fotodiodă; celulă fotovoltaică = fotoelement, pilă fotovoltaică.

celulă s. v. CHILIE.

CELULĂ³ element constructiv al unei parașute tip aripă, cu rol de reținere a aerului și menținere a profilului de zbor.

CELULĂ² formă de organizare pentru luptă a aviației, fiind cea mai mică subunitate de foc, reunind două avioane (împreună cu echipajele respective) de vânătoare sau vânătoare-bombardament. C.D.A. este indivizibilă și nu se desparte decât în caz de forță majoră, de aceea acțiunile de luptă și pregătirea de luptă în zbor și la sol se execută întrunit ca în cadrul echipajelor să existe o strânsă legătură. În lupta aeriană piloții trebuie să stăpânească perfect tehnica pilotării pentru a fi în măsură să se apere reciproc în cazul unui atac din spate, capul celulei execută atacul, iar coechipierul îl protejează și rolurile se pot inversa.

CELULĂ¹ fuzelajul avionului, cu toate elemtele constructive componente (și aripile), mai puțin motorul, instalațiile și aparatura montată în interiorul acestuia.

celulă (fr. cellule; germ. Zelle) 1. După H. Riemann, unitatea intonalională care subîntinde motivul*. 2. În prezent, se consideră că c. este o subdiviziune motivică, caracterizată prin completa sa subordonare față de acesta din urmă.

CELULĂ (< fr.; {s} lat. cellula „cămăruță”) s. f. 1. (BIOL.) Element constitutiv al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu; în interiorul c. se află organite celulare (condriomul, aparatul lui Golgi etc.), precum și unele formațiuni nepermanente (vacuole, granule etc.). Lîngă nucleu se află centrozomul. Diferențele dintre c. animală și cea vegetală sînt determinate de natura membranei (protoplasmatică, la animale, și celulozică, la plante), de frecvența și mărimea vacuolelor și a granulelor, precum și de prezența plastidomului în c. vegetală. Variabile ca formă și dimensiuni și diferențiate funcțional, c. sînt sediul unor procese biologice fundamentale. În funcție de prezența și calitatea materialului nuclear, c. sînt: procariote (materialul nuclear nu este delimitat de o membrană și au, de regulă, un singur cromozom) și eucariote (materialul nuclear este delimitat de o membrană nucleară); c. pot avea un singur nucleu (mononucleare), doi (binucleare) sau mai mulți (polinucleare). ♦ Celulă-gazdă = tip de c. ale cărei reacții metabolice sînt utilizate pentru a asigura creșterea și reproducerea virusurilor. ♦ Celule plasmatice = tip de c. care se formează în cadrul procesului de diferențiere stimulat de antigenul limfocitelor B; în ele, reticulul endoplasmatic este foarte bine dezvoltat, rolul lui fiind acela de a secreta diferiți anticorpi. 2. C. electrochimică = sistem electrochimic care constă din doi electrozi sau poli legați prin intermediul unui conductor ionic (soluție de electrolit, topitura salină sau solid de obicei oxidic). 3. (ZOOT.) Cavitate hexagonală a fagurelui de ceară, în care albinele depun mierea, cresc puietul sau depozitează hrana. Un fagure este alcătuit din 8.000-9.000 de c. 4. (TEHN.) Fiecare dintre compartimentele aproximativ egale care intră în componența unui sistem tehnic (de ex. c. de siloz, c. de redresare) ♦ C. flexibilă (de fabricație) = structură complexă în procesul de fabricație ce permite adaptarea succesiunii operațiilor de prelucrare în momentul schimbării produsului de fabricat, fără modificarea structurii c.; componentele c. sînt elemente de automatizare, roboți industriali și mijloace de producție ce acționează simultan pentru prelucrarea complexă a produsului. 5. (ELT.) Parte a unei instalații electrice de distribuție care conține echipamentul de înaltă tensiune corespunzător unui singur circuit și constituie o unitate distinctă. ♦ C. solară = dispozitiv care transformă direct energia radiației solare în energie electrică. Au fost produse pentru prima dată în 1954. C. fotoelectrică v. fotoelectric. 6. (AV.) Ansamblu format din fuzelajul, aripile și ampenajul unui avion. 7. (INFORM.) C. de memorie = ansamblu de elemente dintr-un dispozitiv de memorie al unui calculator electronic, destinat stocării unui cuvînt de calculator sau a unei părți din acesta (de ex., un octet, un bit). 8. (Dr.) Încăpere strîmtă într-o închisoare, folosită pentru izolarea unor arestați sau a unor condamnați la pedepse privative de libertate.