O definiție pentru celire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
celi, pers. 3 sg. celește, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante) a se ofili, a se vesteji. 2. (despre lemne) a începe să putrezească, a se bârzoi, a se putregăi.
Intrare: celire
celire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||