7 definiții pentru cefar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CEFAR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar.
CEFAR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cefar sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: ceafă + -ar] 1 Parte superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2 Bucată de pânză care se prinde la ceafa de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui. 3 Curea care se prinde la ceafa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEFAR ~e n. Bara de deasupra jugului, care se pune pe ceafa boilor. /ceafă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cefár n., pl. e (d. ceafă). Bucată de pînză atîrnată de chipiŭ p. a apăra ceafa de arșița soareluĭ. Cureaŭa de la ceafă la frîŭ și la mască. V. comănac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cefar s. n., pl. cefare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cefar s. n., pl. cefare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cefar s. n., pl. cefare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cefar, cefaresubstantiv neutru
- 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. DEX '98 DEX '09
- 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Ceafă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.