opțiuni
  • info

9 definiții pentru ceaușel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEAUȘEL, ceaușei, s. m. (Înv.) Diminutiv al lui ceauș. [Pr.: cea-u-] – Ceauș + suf. -el.

CEAUȘEL, ceaușei, s. m. (Înv.) Diminutiv al lui ceauș. [Pr.: cea-u-] – Ceauș + suf. -el.

ceaușel sm [At: TEODORESCU, P. P. 564 / P: cea-u~ / Pl: ~ei / E: ceauș + -el] 1-22 Ceauș (11-15) (mic de statură).

CEAUȘEL, ceaușei, s. m. (Popular) Ceauș. Ei la mal dac-ajungea, Ceaușelul ce-mi făcea, Ceaușul el mărunțel, Mărunțel și bondocel? TEODORESCU, P. P. 564.

CEAUȘEL, ceaușei, s. m. (înv.) Diminutiv al lui ceauș.

ceaușel s. m. 1990 Copil (nedorit) născut după decretul lui Ceaușescu din 1966 conform căruia femeile trebuiau să aibă minimum 4 copii v. ceaușit; v. și Orizont 13/90 p. 10 (din n.pr. Ceauș[escu] + -el; R. Zafiu Luc. 13/90 p. 4; termenul era folosit oral după 1967; DEX – alt sens)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ceaușel (fam., înv.) (desp. cea-u-) s. m., pl. ceaușei, art. ceaușeii

ceaușel (fam., înv.) (cea-u-) s. m., pl. ceaușei, art. ceaușeii

ceaușel s. m. (sil. cea-u-), pl. ceaușei, art. ceaușeii

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ceaușel, ceaușei s. m. copil născut în perioada 1968-1990, când regimul comunist a interzis avorturile și a descurajat folosirea mijloacelor contraceptive.[1]

  1. Nu este termen argotic ci familiar. — Alexutsu
Intrare: ceaușel
  • silabație: cea-u-șel info
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceaușel
  • ceaușelul
  • ceaușelu‑
plural
  • ceaușei
  • ceaușeii
genitiv-dativ singular
  • ceaușel
  • ceaușelului
plural
  • ceaușei
  • ceaușeilor
vocativ singular
  • ceaușelule
  • ceaușele
plural
  • ceaușeilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceaușel, ceaușeisubstantiv masculin

  • 1. învechit Diminutiv al lui ceauș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ei la mal dac-ajungea, Ceaușelul ce-mi făcea, Ceaușul el mărunțel, Mărunțel și bondocel? TEODORESCU, P. P. 564. DLRLC
etimologie:
  • Ceauș + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.