10 definiții pentru ceainic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceáinic sn [At: (a. 1788) IORGA, S. D. VIII, 16 / Pl: ~ice / E: rs чайнику] 1-2 Vas în care (se servește sau) se prepară ceaiul. 3 Conținut al unui ceainic. 4 Vas împreună cu conținutul.

CEÁINIC, ceainice, s. n. Vas special în care se fierbe apa pentru ceai (2) sau în care se opărește ceaiul (1). – Din rus. ceainik.

CEÁINIC, ceainice, s. n. Vas special în care se fierbe apa pentru ceai (2) sau în care se opărește ceaiul (1). – Din rus. ceainik.

CEÁINIC, ceainice, s. n. Vas cu toartă, cu cioc și cu capac, în care se opărește ceaiul sau se fierbe apă pentru ceai.

CEÁINIC, ceainice, s. n. Vas special în care se opărește ceaiul sau se fierbe apa pentru ceai. – Rus čajnik.

CEÁINIC ~ce n. 1) Vas de bucătărie, prevăzut cu toartă, cioc și capac, în care se pregătește ceaiul sau se fierbe apă. 2) Conținutul unui asemenea vas. [Sil. ceai-nic] /<rus. ceajnik

ceainic n. vasul în care se opărește ceaiul. [Rus. ČAINIKŬ].

ceáĭnic n., pl. e (rus. čaĭnik). Vasu în care se opărește ceaĭu. Local de băut ceaĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceáinic s. n., pl. ceáinice

ceáinic s. n., pl. ceáinice

Intrare: ceainic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceainic
  • ceainicul
  • ceainicu‑
plural
  • ceainice
  • ceainicele
genitiv-dativ singular
  • ceainic
  • ceainicului
plural
  • ceainice
  • ceainicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)