2 definiții pentru catilinar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*catilinár, -ă adj. (lat. catilinarius). Ca al luĭ Catilina (celebru anarhist în vechea Romă), revoluționar, bolșevic: om cu caracter catilinar. S. f. Discurs vehement1 contra anarhiiĭ (ca al luĭ Cicerone contra luĭ Catilina).[1]
- 1. După îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului. În original, greșit: vechement. — LauraGellner
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
catilinar (catilinară), adj. – Ambițios, fără scrupule. Lat. catilinarius, de la Catilina (sec. XIX). Cuvînt folosit mai ales de Eminescu și care trebuie să-i fi provenit din lecturile germane. – Der. catilinară, s. f. (catilinară, diatribă); catilinarism, s. n. (ambiție nemăsurată).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: catilinar
catilinar adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)