20 de definiții pentru cartilaj cartilagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cartilaj sn [At: KRETZULESCU, A. 18/23 / V: ~agiu / Pl: ~e / E: fr cartilage] Țesut animal conjunctiv, elastic și rezistent, cu rol de susținere, care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om, îndeplinind funcția de susținere Si: (pop) zgârci.

CARTILÁJ, cartilaje, s. n. Țesut conjunctiv elastic și rezistent, cu rol de susținere care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om îndeplinind funcția mecanică de susținere; zgârci. [Var.: cartilágiu s. n.] – Din fr. cartilage.

CARTILÁJ, cartilaje, s. n. Țesut animal conjunctiv elastic și rezistent, cu rol de susținere care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om îndeplinind funcția mecanică de susținere; zgârci. [Var.: cartilágiu s. n.] – Din fr. cartilage.

CARTILÁJ, cartilaje, s. n. Țesut conjunctiv elastic și rezistent care se găsește în organism ca parte distinctă sau formînd învelișul suprafețelor articulare ale oaselor; (popular) zgîrci. Cartilajul nasului. – Variantă: cartilágiu s. n.

CARTILÁJ, cartilaje, s. n. Țesut conjunctiv elastic și rezistent care se găsește în organism, separat sau formând învelișul suprafețelor articulare ale oaselor. [Var.: cartilágiu s. n.] – Fr. cartilage.

CARTILÁJ s.n. Țesut conjunctiv rezistent și elastic, care se găsește de obicei la extremitățile oaselor; zgârci. [Var. cartilagiu s.n. / < fr. cartilage, cf. lat. cartilago].

CARTILÁJ s. n. țesut conjunctiv rezistent și elastic, la extremitățile oaselor; zgârci. (< fr. cartilage)

CARTILÁJ ~e n. Țesut conjunctiv, rezistent și elastic, care se găsește la articulațiile oaselor. /<fr. cartilage

cartilaj n. țesătură solidă, elastică și flexibilă, ce s’află mai ales la extremitatea oaselor: cartilajul nasului.

cartilagiu sn vz cartilaj

CARTILÁGIU s. n. v. cartilaj.

CARTILÁGIU s. n. v. cartilaj.

CARTILÁGIU s. n. v. cartilaj.

CARTILÁGIU s. n. v. cartilaj.

CARTILÁGIU s.n. v. cartilaj.

*cartilágine f. (lat. cartilágo, -áginis. Cp. cu lumbagine, pătlagină). Anat. Zgîrcĭ, țesut alb, dur și elastic care se află maĭ ales la extremitățile oaselor. – Fals cartilaj n., pl. e (fr. cartilage, m.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cartiláj/cartilágiu [giu pron gĭu] s. n., pl. cartiláje/cartilágii, art. cartilájele/cartilágiile (-gi-i)

cartiláj s. n., pl. cartiláje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARTILÁJ s. (ANAT.) zgârci, (pop.) vână, (Ban. și Olt.) ronț. (~ al urechii.)

CARTILAJ s. (ANAT.) zgîrci, (pop.) vînă, (Ban. și Olt.) ronț. (~ al urechii.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARTILAJ (CARTILAGIU) (< fr.) s. n. Formațiune anatomică din care este format scheletul peștilor cartilaginoși și ai embrionului vertebratelor și omului; la adulți mai persistă în pereții bronhiilor și traheii, în pavilionul urechii etc. Se întîlnește și la unele animale nevertebrate (cefalopode, moluște); (pop.) zgîrci. V. diafiză.

Intrare: cartilaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartilaj
  • cartilajul
  • cartilaju‑
plural
  • cartilaje
  • cartilajele
genitiv-dativ singular
  • cartilaj
  • cartilajului
plural
  • cartilaje
  • cartilajelor
vocativ singular
plural
cartilagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartilagiu
  • cartilagiul
  • cartilagiu‑
plural
  • cartilagii
  • cartilagiile
genitiv-dativ singular
  • cartilagiu
  • cartilagiului
plural
  • cartilagii
  • cartilagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)