13 definiții pentru carieră (profesie)
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARIERĂ2, cariere, s. f. Profesie, ocupație; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. ♦ Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.
carieră1 sf [At: MARCOVICI, D. 4/1 / P: ~ri-e~ / Pl: ~re / E: fr carrière] 1 (Ant) Teren amenajat pentru cursele de cai sau întrecerile cu care2 (5). 2 Profesiune. 3 Domeniu de activitate. 4 Timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. 5 Etapă în ierarhia socială sau profesională. 6 (Prt) Poziție înaltă în societate. 7 (Prt; îe) A face ~ A avansa repede profesional (adesea nemeritat).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARIERĂ2, cariere, s. f. Profesiune, ocupație; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. ♦ Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CARIERĂ2, cariere, s. f. 1. Profesiune, ocupație; ramură de muncă, de activitate. Pentru nepotul mătușei Ruxandra cariera universitară fusese un ideal suprem și realizat. C. PETRESCU, R. DR. 300. Pentru alegerea carierei se certase cu familia. BART, E. 119. Cariera literară a lui Caragiale se împarte în trei perioade. IBRĂILEANU, SP. CR. 252. 2. (În societățile bazate pe exploatare) Poziție în societate, situație bună. Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cîndva miniștri, le-a deschide carieră. EMINESCU, O. I 137. ◊ Expr. A face carieră = a reuși să obțină o situație bună. – Pronunțat: -ri-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARIERĂ2, cariere, s. f. Profesiune, ocupație; domeniu de activitate. ♦ Treptele, etapele parcurse de cineva într-o profesiune. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carrière (<it.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CARIERĂ2 s.f. 1. Profesiune, ocupație. 2. Poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună. [Pron. -ri-e-. / < fr. carrière, cf. it. carriera – drum de care].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARIERĂ2 s. f. 1. profesiune, ocupație. ◊ poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună. ◊ (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.) 2. mare manej de echitație în teren descoperit. (< fr. carrière)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CARIERĂ2 ~e f. 1) Activitate de muncă bazată pe anumite cunoștințe teoretice și pe deprinderi practice; profesiune. ~ militară. 2) Avansare rapidă pe treptele scării sociale. ◊ A face ~ a-și asigura o situație bună în societate. [G.-D. carierei; Sil. -ri-e-] /<fr. carriere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
carieră f. 1. loc închis pentru alergări de cai sau de care; 2. fig. câmpul în care se desfășoară vieața, cursul vieții; 3. profesiune: a le deschide o carieră EM. ║: f. locul de unde se scoate piatră, marmoră.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*1) cariéră f., pl. e (fr. carrière, d. it. carriera, care vine d. carro, car. V. cărare). Loc de alergat p. caĭ și vehicule. Fig. Cursu vĭețiĭ: a-țĭ împlini cariera. Profesiune: a lua, a alege (maĭ elegant de cît a’mbrățișa) cariera armelor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
carieră (exploatare minieră; profesie) (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. carierei; pl. cariere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
carieră (exploatare minieră, profesie) (-ri-e-) s. f., g.-d. art. carierei; pl. cariere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
carieră (exploatare minieră, profesie) s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. carierei; pl. cariere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ca-ri-e-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
carieră, carieresubstantiv feminin
- 1. Domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. DEX '09 DLRLC DN
- Pentru nepotul mătușei Ruxandra cariera universitară fusese un ideal suprem și realizat. C. PETRESCU, R. DR. 300. DLRLC
- Pentru alegerea carierei se certase cu familia. BART, E. 119. DLRLC
- Cariera literară a lui Caragiale se împarte în trei perioade. IBRĂILEANU, SP. CR. 252. DLRLC
- 1.1. Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. DEX '09
- 1.2. Poziție în societate, situație bună. DEX '09 DLRLC DN
- Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cîndva miniștri, le-a deschide carieră. EMINESCU, O. I 137. DLRLC
- A face carieră = a reuși să obțină o situație bună. DLRLC
-
- 1.3. Drum, cale (a unei idei, literaturi etc.). MDN '00
-
- 2. Mare manej de echitație în teren descoperit. MDN '00
etimologie:
- carrière DEX '09 DN