3 definiții pentru cardire

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cardi (-desc, -it), vb.1. A bate, a lovi. – 2. A fura, a șterpeli. Cuvînt argotic, cu siguranță de origine țig. Graur 133 îl explică prin țig. kar- „a pronunța”, contaminat cu a mardi; ceea ce presupune un sens „a vorbi” atestat de Graur și Juilland 160, dar contestat de Vasiliu, GS, VII, 108, și pe care, la rîndul nostru, nu îl cunoaștem. Chiar și așa, semantismul prezintă dificultăți. Mai probabil provine din țig. ker- „a da”, prin intermediul formei kărdem.Der. cardeală, s. f. (bătaie); carditor, s. m. (informator). Cf. de asemenea, în susținerea etimonului kar-, Graur, BL, VI, 198 și V, 223.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cardi o labă expr. (intl.) a da o palmă.

a cardi un vast expr. (intl.) a lovi cu pumnul.

Intrare: cardire
cardire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cardire
  • cardirea
plural
  • cardiri
  • cardirile
genitiv-dativ singular
  • cardiri
  • cardirii
plural
  • cardiri
  • cardirilor
vocativ singular
plural