3 definiții pentru caracatâr
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
caracatâr sm [At: I. CR. II, 22 / V: cala~ / Pl: ~i / E: tc qara katyr „catâr prost”] (Tcî) 1 Bocanc. 2 Papuc mare, greu Cf calevri, galenți, iminei.
caracatîr, calacatîr, calatîr și caladîr m. (turc.?). Mold. Pl. Papucĭ ordinarĭ de purtat în casă, tîrlicĭ, bușmachiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
caracatâr (calacatâr), caracatâri, s.m. (înv.) papuc fără toc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: caracatâr
caracatâr substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)