CAPCANĂ, capcane, s. f. (Adesea fig.) Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă². – Din tc. kapkan.

capcană sf [At: DOSOFTEI, PS. 78 / V: căp~^[1] / Pl: ~ne / E: tc kapkan] (Afg) Dispozitiv pentru prinderea unor animale Si: cursă.

CAPCANĂ, capcane, s. f. (Adesea fig.) Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. – Din tc. kapkan.

CAPCANĂ, capcane, s. f. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. Ha, ha! Capcana! Lucrează capcanele! Altă dată să nu-ți mai paști vitele prin semănături. DAVIDOGLU, O. 63. În ciur băga păsărelele care cădeau în capcana meșteșugită. PAS, Z. I 209. Clamp! Capcana... se închise și prinse laba lupului ca într-un clește. ȘEZ. III 113. ◊ Fig. Vere Ghiță, te-ai prins singur în capcană. ALECSANDRI, T. 203. – Variantă: căpcană (DAVILA, V. V. 162) s. f.

CAPCANĂ, capcane, s. f. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. – Tc. kapkan.

CAPCANĂ ~e f. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea unor animale și păsări; cursă. ~ de lupi. ~ de șoareci. ◊ A cădea în ~ a intra într-o încurcătură grea. /<turc. kapkan

CAPCANĂ s.f. (Mold.) Cursă. Picioarele să-mi scoți din căpcană. DOSOFTEI, PS. Etimologie: tăt. kapkan. Cf. clucsă, măiestrie, p r u g l ă, s î l ț ă, z ă b r o a n ă.

capcánă f., pl. e (lat. turc. kapkan, id. d. kapmak, a apuca, a răpi; rut. rus. kapkán, ung. kaptány. V. capac). Est. Cursă, aparat de prins animale, maĭ ales șoarici. A cădea în capcană, a cădea prins. V. cursă, prinzătoare.

CĂPCANĂ s. f. v. capcană.

căpcană f. Mold. cursă: în arta de căpcane ești meșter cu ispitá AL. [Turc. KAPKAN].

capcană s. f., g.-d. art. capcanei; pl. capcane

capcană s. f., g.-d. art. capcanei; pl. capcane

capcană s. f., g.-d. art. capcanei; pl. capcane

capcană

capcană, -ne.

*colet-capcană s. n., pl. colete-capcană

CAPCANĂ s. v. cucă.

CAPCANĂ s. cursă, prinzătoare, (reg.) clapcă, (înv.) silță, (înv., în Olt., Ban. și Transilv.) clucsă. (~ de prins vulpi.)

CAPCANĂ s. cursă, prinzătoare, (reg.) clapcă, (înv.) silță, (înv., în Olt., Ban. și Transilv.) clucsă. (~ de prins vulpi.)

capcană s. v. CUCĂ.

capcană (-ăni), s. f. – Laț, cursă. Tc. kapkan (Șeineanu, II, 87; Lokotsch 1062); cf. rus. kapkan.

CAPCANĂ (< tc.) s. f. 1. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă² (1). 2. (FIZ.) C. magnetică = dispozitiv pentru crearea unui cîmp magnetic cu o anumită configurație, destinat izolării și menținerii plasmei într-un spațiu limitat. V. stelarator, tokamak. C. de vid = dispozitiv de construcție specială, încărcat cu azot și lichid și utilizat în instalațiile de vid pentru mărirea randamentului acestora.