11 definiții pentru cantaragiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cantaragíu sm [At: (a. 1826) ap. ȘIO / V: cân~ / Pl: ~ii / E: tc kantarči] Salariat la vamă, la gară etc., care cântărește bagajele sau mărfurile Si: cântăritor.

CANTARAGÍU, cantaragii, s. m. Funcționar la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile. – Din tc. kantarcı.

CANTARAGÍU, cantaragii, s. m. Salariat la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile. – Din tc. kantarcı.

CANTARÁGIU, cantaragii, s. m. Funcționar la vamă, la gară, la obor sau la depozite mari, care cîntărește bagajele sau mărfurile.

CANTARAGÍU, cantaragii, s. m. Salariat la vamă, la gară etc., care cântărește bagajele sau mărfurile. – Tc. kantarcı.

CANTARAGÍU ~i m. Lucrător specializat în operațiile de cântărire a produselor. /<turc. kantarci

cantaragiu m. cel ce cântărește (la vamă). [Turc. KANTARADJY].

cantaragíŭ m. (turc. kantarğy). Vechĭ. Cîntăritor (la vamă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cantaragíu s. m., art. cantaragíul; pl. cantaragíi, art. cantaragíii (-gi-ii)

cantaragíu s. m., art. cantaragíul; pl. cantaragíi, art. cantaragíii

Intrare: cantaragiu
cantaragiu substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantaragiu
  • cantaragiul
  • cantaragiu‑
plural
  • cantaragii
  • cantaragiii
genitiv-dativ singular
  • cantaragiu
  • cantaragiului
plural
  • cantaragii
  • cantaragiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)