2 definiții pentru cantabră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANTÁBRU, -Ă, cantabri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. 2. Adj. Care aparține cantabrilor (1), privitor la cantabri. – Din fr. cantabres.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cantábru (-ta-bru) adj. m., s. m., pl. cantábri, art. cantábrii; adj. f., s. f. cantábră, pl. cantábre

Intrare: cantabră
cantabră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantabră
  • cantabra
plural
  • cantabre
  • cantabrele
genitiv-dativ singular
  • cantabre
  • cantabrei
plural
  • cantabre
  • cantabrelor
vocativ singular
plural

cantabru, -ă (persoană) cantabră cantabru

  • 1. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență.
    surse: DEX '09

etimologie: