3 definiții pentru cantabră

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANTABRU, -Ă, cantabri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. 2. Adj. Care aparține cantabrilor (1), privitor la cantabri. – Din fr. cantabres.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cantabru (desp. -ta-bru) adj. m., s. m., pl. cantabri; adj. f., s. f. cantabră, pl. cantabre

cantabru (-ta-bru) adj. m., s. m., pl. cantabri, art. cantabrii; adj. f., s. f. cantabră, pl. cantabre

Intrare: cantabră
cantabră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantabră
  • cantabra
plural
  • cantabre
  • cantabrele
genitiv-dativ singular
  • cantabre
  • cantabrei
plural
  • cantabre
  • cantabrelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cantabru, cantabrisubstantiv masculin
cantabră, cantabresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.