cantă¹ sf [At: LB / Pl: ~te / E: srb, mg kanta] (Reg) 1 Oală de metal. 2 Conținutul unei cante (1). 3 Oala împreună cu conținutul. 4 Vas de lut cu coadă, larg la gură ca o ulcică (un fel de cană mai mare). 5 Conținutul unei cânte (4). 6 Vasul împreună cu conținutul.

cantă² sf [At: DDRF / Pl: ~te / E: ger Kante] (Gmsr) Fâșie colorată de la capătul unei bucăți de stofa Si: șiștoare Cf bată.

cántă f., pl. e (sîrb. ung. kanta, d. germ. kante și kanne. V. cană și cănată. Cp. Bern. 1, 481). Ban. Olt. Găleată de metal. Cofer, vas metalic (de 6-8 litri) de adus și de ținut apa în casă. (Astăzĭ sînt smălțuite). Garniță (bidon) de dus lapte. Ĭal. Stropitoare de grădină. V. polomeac.

cantă, cante, s.f. (reg.) Vas de formă lunguiață, cu gâtul mai strâmt: „Tăt cu canta țigănească, / Lumea să te miluiască” (Papahagi, 1925: 171). – Din srb., magh. kanta (MDA).

cantă, cante, s.f. – (reg.) Vas de lut în care se pune laptele la prins (Lenghel, 1979). Vas de formă lunguiață, cu gâtul mai strâmt (Antologie, 1980): „Tăt cu canta țigănească, / Lumea să te miluiască” (Papahagi, 1925: 171). – Din germ. Kåndl (Țurcanu, 2008: 82); din srb., magh. kanta (MDA) < germ. Kante și Kanne (Scriban).

cantă, s.f. – Vas de lut în care se pune laptele la prins (Lenghel 1979). Vas de formă lunguiață, cu gâtul mai strâmt (Antologie 1980): „Tăt cu canta țigănească / Lumea să te miluiască” (Papahagi 1925: 171). – Din germ. Kåndl (Țurcanu 2008:82).