CALDARÂMGIU, caldarâmgii, s. m. (Înv.) Muncitor care se ocupa cu executarea caldarâmurilor. – Din tc. kaldırımcı.

caldarâmgiu sm [At: ALECSANDRI, T. 1397 / V: ~dărăm~, ~dăr~, căldăr~, ~dâr~ / Pl: ~gii / E: tc kaldyrymgy] (Înv) Muncitor care se ocupa cu executarea și întreținerea caldarâmurilor Si: căldârâmar, pietrar, podar.

CALDARÂMGIU, caldarâmgii, s. m. (Înv.) Muncitor care se ocupă cu executarea caldarâmurilor. – Din tc. kaldırımcı.

caldarâmgiu m. pietrar: astă noapte doi caldărâmgii au spart peretele AL. [Turc. KALDYRYMDJY].

caldărămgiu sm vz caldarâmgiu

caldărâmgiu sm vz caldarâmgiu

caldârâmgiu sm vz caldarâmgiu

CALDARÎMGIU, caldarîmgii, s. m. (Înv.) Muncitor care se ocupa cu executarea caldarîmurilor. – Tc. kaldırımcı.

caldarîmgíŭ m. (turc. kaldyrymğy). Lucrător de pavaje, pavator.

caldarâmgiu (înv.) s. m., art. caldarâmgiul; pl. caldarâmgii, art. caldarâmgiii (desp. -gi-ii)

caldarâmgiu (înv.) s. m., art. caldarâmgiul; pl. caldarâmgii, art. caldarâmgiii (-gi-ii)

caldarâmgiu s. m., art. caldarâmgiul; pl. caldarâmgii, art. caldarâmgiii