CALAPĂR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Din sb. kaloper.

CALAPĂR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Din scr. kaloper.

CALAPĂR s. n.^[1] (Mold., Transilv., Ban.) Calomfir. Din giulgiul alb se desprinse miros tare de calapăr. AGÎRBICEANU, S.P. 21. Oale cu... mintă, calapăr și busuioc. NEGRUZZI, S. I 323. – Variantă: calupăr (I. IONESCU, M. 373) s. n.

CALAPĂR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Sb. kaloper.

CALAPĂR m. reg. Plantă erbacee perenă, aromatică, având tulpină catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ; calomfir. /<sb. kaloper

calapăr m. Mold. Tr. Bot. V. calonfir: oale cu mintă, calapăr și busuioc NEGR. [Serb. KALOPER].

calapăr, V. calonfir.

calopăr sm vz calapăr

calubăr sm vz calapăr

calupăr sm vz calapăr

canapăr sm vz calopăr

canăpăr sms vz calopăr

carapăr sm vz calapăr

călăpăr sm vz calapăr

călubăr sm vz calopăr

călupăr sm vz calapăr

cănăpăr sm vz calopăr

CALUPĂR s. n. v. calapăr.

calapăr (reg.) s. m.

calapăr (reg.) s. m.

calapăr s. m., pl. calapări

calapăr

CALAPĂR s. v. calomfir, slăbănog.

calapăr s. v. CALOMFIR. SLĂBĂNOG.

calapăr, (calupăr, călupăr), s.m. – (reg.; bot.) Plantă ierboasă perenă cultivată în grădinile țărănești tradiționale, pentru mirosul plăcut și aspectul deosebit dat de forma frunzelor și culoarea argintie; balsamină, calomfir, izma-Maicii-Domnului (Tanacetum balsamita L.): „Pă la brațe cu verdeață, / Pă la păr cu calapăr” (Antologie, 1980: 61). ♦ (med. pop.) Antihemoragic, antiinflamator, anticanceros, stimulent al sistemului nervos central. – Din srb. kaloper (Șăineanu, DLRM, DEX, DLRM) < ngr. karvofylli (Scriban).

calapăr, (calupăr, călupăr), s.m. – (bot.) Plantă ierboasă perenă cultivată în grădinile țărănești tradiționale, pentru mirosul plăcut și aspectul deosebit dat de forma frunzelor și culoarea argintie; balsamină, calomfir, izma-Maicii-Domnului (Tanacetum balsamita L.). ♦ (Med. pop.) Antihemoragic, antiinflamator, anticanceros, stimulent al sistemului nervos central. „Pă la brațe cu verdeață, / Pă la păr cu calapăr” (Antologie 1980: 61). – Din srb. kaloper.

calupăr, s.m. v. calapăr („plantă perenă”).

călupăr, s.m. v. calapăr („plantă perenă”).

calupăr, s.m. – v. calapăr („plantă perenă”).

călăpăr, s.m. – v. calapăr („plantă perenă”).

calupăr, s.m. – v. calapăr.

călăpăr, s.m. – v. calapăr.