12 definiții pentru cainic
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Căi + suf. -nic.
CAINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Căi + suf. -nic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
cainic, ~ă a [At: ALEXANDRIA, 65 / V: cainic / Pl: ~ci, ~ice / E: căi + -nic] 1 Vrednic de plâns. 2 Care se plânge (mai) tot timpul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAINIC, -Ă, cainici,-e, adj. (Învechit) Vrednic de plîns, de compătimit; nenorocit. Și rîul cel de stele e călăuzul tainic Ce duce la Moldova pe rătăcitul cainic. ALECSANDRI, P. III 79.Cainicul de mine!...la ce-am agiuns! ALECSANDRI, T. 1463. – Pronunțat: cai-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plîns; nenorocit. – Din căi + suf. -nic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cainic a. sărman, de plâns: călăuzul ce duce la Moldova pe rătăcitul cainic Al. [Derivat de la căi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cáĭnic, -ă adj. (vsl. kaĭanŭ, part. d. kaĭati sen, a se căina. V. ocaĭanic). Rar. Sărman, lamentabil, jalnic. Plîngăcĭos. – La Cant. căĭálnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căinic, ~ă a vz cainic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cainic (desp. cai-) (înv.) adj. m., pl. cainici; f. cainică, pl. cainice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cainic (cai-) (înv.) adj. m., pl. cainici; f. cainică, pl. cainice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cainic adj. m. (sil. cai-), pl. cainici; f. sg. cainică, pl. cainice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CAINIC adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cainic adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: cai-nic
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cainic, cainicăadjectiv
-
- Și rîul cel de stele e călăuzul tainic Ce duce la Moldova pe rătăcitul cainic. ALECSANDRI, P. III 79. DLRLC
- Cainicul de mine!... la ce-am agiuns! ALECSANDRI, T. 1463. DLRLC
-
etimologie:
- Căi + sufix -nic. DEX '98 DEX '09