3 definiții pentru caiac (pl. caiacuri)

caiác sn [At: DEX2 / Pl: ~ace / E: fr kayak] 1 Ambarcație de sport ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri și care este condusă cu una sau două padele. 2 Sport nautic care se practică cu caiacul (1). 3 Ambarcație mică, cu înveliș de piele de focă, folosită de eschimoși.

CAIÁC s.n. 1. Ambarcație de sport ascuțită la capete și condusă cu padele. ◊ Caiac canoe = ambarcație sportivă cu mai multe posturi de vâslit. ♦ Ramură sportivă practicată cu această ambarcație. 2. Barcă de pescuit, originară din Groenlanda, făcută din piei de focă. [Pron. ca-iac, pl. -ce, -curi. / cf. fr. kayak < cuv. eschimos].

CAIÁC s. n. 1. barcă din piei de focă la eschimoși pentru vânătoare și pescuit. 2. ambarcație ascuțită la capete și condusă cu una sau două padele. ◊ sport nautic care o practică. (< fr. kayak)

Intrare: caiac (pl. caiacuri)
caiac (pl. caiacuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caiac
  • caiacul
  • caiacu‑
plural
  • caiacuri
  • caiacurile
genitiv-dativ singular
  • caiac
  • caiacului
plural
  • caiacuri
  • caiacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)