17 definiții pentru cabală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CABÁLĂ, (2) cabale, s. f. 1. Tradiție religioasă ebraică, bazată pe interpretarea ezoterică și simbolică a Vechiului Testament; știință ocultă de a comunica cu lumea exterioară. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Din fr. cabale, germ. Kabale.

cabálă sf [At: GHICA, S. 148 / Pl: ~le / E: fr cabale, ger Kabale] 1 Interpretare ebraică, ezoterică și simbolică a Vechiului Testament. 2 Doctrină bazată pe această interpretare. 3 Uneltire.

CABÁLĂ, (2) cabale, s. f. 1. Interpretare ebraică ezoterică și simbolică a Vechiului testament; doctrină bazată pe această interpretare. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Din fr. cabale, germ. Kabale.

CABÁLĂ, (2) cabale, s. f. 1. Doctrină mistică-religioasă ebraică, bazată pe interpretarea Vechiului Testament. 2. Uneltire, intrigă (în care sînt amestecați mai mulți). Dorința mea a fost totdeauna de a vedea pe acei care-și iubesc țara legați între dînșii printr-o comunitate de idei și de principii, iar nu prin... cabale. GHICA, S. 148.

CABÁLĂ, (2) cabale, s. f. 1. Doctrină mistico-religioasă ebraică, bazată pe interpretarea Vechiului Testament. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Fr. cabale.

CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor și literelor, înfățișa natura ca o emanație a divinității. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiție].

CABÁLĂ s. f. 1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele. 2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație. (< fr. cabale, germ. Kabale)

CABÁLĂ ~e f. 1) (în evul mediu) Doctrină iudaică constând în interpretarea mistico-alegorică a Vechiului Testament. 2) fig. Acțiune reprobabilă uneltită pentru a stârni vrajbă sau a zădărnici ceva; intrigă; uneltire. /<fr. cabale, germ. Kabale

cabală f. 1. tradițiune ebraică despre interpretarea mistică și alegorică a Vechiului Testament; 2. pretinsă știință de a comunica cu spiritele; 3. complot; 4. cei ce complotează.

*cabálă f., pl. e (fr. cabale, it. cábala, d. ebr. kabbalas, tradițiune). La Jidanĭ, interpretarea mistică a vechĭuluĭ testament. Pretinsă știință de a comunica cu spiritele morților. Intrigă, complot. În Francia, trupă de oamenĭ tocmițĭ să aplaude o piesă în teatru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caba s. f., g.-d. art. cabalei; (intrigi) pl. cabale

caba s. f., g.-d. art. cabalei; (intrigi) pl. cabale

cabálă s. f., g.-d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CABÁLĂ s. v. complot, conjurație, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire.

caba s. v. COMPLOT. CONJURAȚIE. CONSPIRAȚIE. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. UNELTIRE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CABBALA (sau KABBALA) 1. Ansamblu de tradiții iudaice relative la interpretarea ezoterică a Vechiului Testament. 2. Știință secretă despre modul în care, cu ajutorul simbolurilor (litere, cifre), se poate intra în relație cu lumea spiritelor.

KABBALA v. cabala.

Intrare: cabală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caba
  • cabala
plural
  • cabale
  • cabalele
genitiv-dativ singular
  • cabale
  • cabalei
plural
  • cabale
  • cabalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kabbala
  • kabbala
plural
genitiv-dativ singular
  • kabbale
  • kabbalei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caba, cabalesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Tradiție religioasă ebraică, bazată pe interpretarea ezoterică și simbolică a Vechiului Testament; știință ocultă de a comunica cu lumea exterioară. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • diferențiere Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor și literelor, înfățișa natura ca o emanație a divinității. DN
      • diferențiere rar Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. DN
  • 2. figurat Complot, conjurație, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dorința mea a fost totdeauna de a vedea pe acei care-și iubesc țara legați între dînșii printr-o comunitate de idei și de principii, iar nu prin... cabale. GHICA, S. 148. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.