CAȘERAT, -Ă, cașerați, -te, s. n., adj. 1. S. n. (Tipogr.) Lipirea unui strat de hârtie, a unui celuloid etc. pe un carton pentru a-i da aspect mai frumos. 2. Adj. (Despre confecții) Cu un strat de spumă poliuretanică fixat între tricot și căptușeală. – V. cașera.

cașerat¹ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr cacher] Lipire a unui strat de hârtie sau de celuloid etc. pe o coală de hârtie sau de carton, pentru a-i da un aspect mai frumos Si: cașare, cașerare.

CAȘERAT, -Ă, cașerați, -te, s. n., adj. 1. S. n. (Tipogr.) Lipirea unui strat de hârtie, a unui celuloid etc. pe un carton pentru a-i da aspect mai frumos. 2. Adj. (Despre confecții) Cu un strat de spumă poliuretanică fixat între tricot și căptușeală. – După fr. cacher.

CAȘERAT s.n. (Poligr.) Operație de lipire pe un carton a unei hîrtii de calitate superioară, a unei coli de celuloid etc. pentru a-i da un aspect mai frumos, folosită în special la legarea cărților; cașerare. [După fr. cacher].

CAȘERAT s. n. lipire pe un carton a unei hârtii de calitate superioară, a unei coli de celuloid etc. pentru a-i da un aspect mai frumos; cașerare. (după fr. cacher)

cașerat s. n., adj. m., pl. cașerați; f. sg. cașerată, pl. cașerate