9 definiții pentru cârmuitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRMUITÓR, -OÁRE, cârmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc. [Pr.: -mu-i-] – Cârmui + suf. -tor.

CÂRMUITÓR, -OÁRE, cârmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc. [Pr.: -mu-i-] – Cârmui + suf. -tor.

cârmuitor, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 179 / P: ~mu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: cârmui + -tor] 1-2 (Persoană) care conduce o acțiune. 3-4 (Persoană) care administrează o instituție. 5-6 (Persoană) care guvernează un stat.

CÂRMUÍTOR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cârmuiește. [Sil. -mu-i-] /a cârmui + suf. ~tor

cârmuitor m. 1. administrator; 2. od. prefect de județ.

CÎRMUITÓR, -OÁRE, cîrmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează, poartă grijă de bunul mers al unei instituții, al unei gospodării etc.; persoană care guvernează un stat. [Fata cea mai mică] era cheia casei, ea era cîrmuitoarea gospodăriei, nimic nu scăpa ochilor ei. POPESCU, B. I 51. – Pronunțat: -mu-i-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârmuitor (-mu-i-) s. m., pl. cârmuitori

cârmuitór s. m. (sil. -mu-i-), pl. cârmuitóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂRMUITÓR s., adj. 1. s. v. conducător. 2. s. v. domnitor. 3. s. v. guvernator. 4. s., adj. v. guvernant. 5. adj. v. guvernamental.

CÎRMUITOR s., adj. 1. s. conducător, domn, domnitor, monarh, stăpînitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. 2. s. conducător, guvernator, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.) 3. s., adj. conducător, guvernant. (Forțele ~.) 4. adj. conducător, guvernamental, oficial. (Cercurile ~.)

Intrare: cârmuitor
  • silabație: câr-mu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmuitor
  • cârmuitorul
  • cârmuitoru‑
plural
  • cârmuitori
  • cârmuitorii
genitiv-dativ singular
  • cârmuitor
  • cârmuitorului
plural
  • cârmuitori
  • cârmuitorilor
vocativ singular
  • cârmuitorule
plural
  • cârmuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârmuitor, cârmuitorisubstantiv masculin
cârmuitoare, cârmuitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Fata cea mai mică] era cheia casei, ea era cîrmuitoarea gospodăriei, nimic nu scăpa ochilor ei. POPESCU, B. I 51. DLRLC
etimologie:
  • Cârmui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.