12 definiții pentru cărăbuș

cărăbúș sm [At: GCR I, 264/27 / V: (reg) s~ / Pl: ~i / E: carab(aș) + -uș] 1 (Ent) Insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva ei cu rădăcinile unor plante) Si: (pop) găinușă, gândac-de-mai (Melolonta vulgaris). 2 (Ent; îc) ~-verde Ileană (Cetonia aurata). 3 Poreclă dată țiganilor. 4 Bou cu coarnele încovoiate ca antenele cărăbușului (1). 5 Apelativ pentru un copil neastâmpărat.

CĂRĂBÚȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva ei, cu rădăcinile unor plante); găinușă, gândac-de-mai (Melolontha melolontha).Carab[aș] (rar folosit, „oaie cu botul negru” < tc.) + suf. -uș.

CĂRĂBÚȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva ei, cu rădăcinile unor plante); găinușă, gândac-de-mai (Melolontha melolontha).Carab[aș] (rar folosit, „oaie cu botul negru” < tc.) + suf. -uș.

CĂRĂBÚȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră de culoare roșiatică, cu elitrele dure; apare pe la începutul lunii mai, se hrănește cu frunzele arborilor și e foarte dăunătoare (Melolontha vulgaris). V. bondar. Se pleca de culegea cărăbuși, îi punea pe palmă și stătea cu mîna întinsă, pînă ce ei își luau zborul. PĂUN-PINCIO, P. 122. Vin țînțarii lăutarii, gîndăceii, cărăbușii, Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii. EMINESCU, O. I 87.

CĂRĂBÚȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră de culoare roșiatică, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai; se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva cu rădăcinile diferitelor plante) și este foarte dăunătoare (Melolontha vulgaris). – Din carab[aș] (rar folosit) + suf. -uș.

cărăbúș s. m., pl. cărăbúși

cărăbúș s. m., pl. cărăbúși

CĂRĂBÚȘ s. (ENTOM.) 1. (Melolontha melolontha) (reg.) bondar, vruh, gândac-de-mai, (prin Munt.) găinușă, (Transilv.) gongălău. 2. cărăbuș-de-hrișcă (Rhizotrogus solstitialis) = cărăbușel, hrișcar, gândac-de-hrișcă.

CĂRĂBÚȘ ~i m. Insectă din ordinul coleopterelor dăunătoare culturilor agricole, cu aripi dure de culoare castanie, care apare la începutul lunii mai. /carab + suf. ~uș

cărăbuș m. 1. gândac frumos, negru lucitor, ale cărui larve cauzează cele mai mari pagube agriculturei, mâncând rădăcinile plantelor (Melolontha). [Cf. albanește KARABAȘĂ].

cărăbúș m. (indirect d. lat. scarabéus [sard. l. carrabusu, fr. escarbot] d. vgr. skarábeios, skárabos și kárabos). Un fel de gîndac măricel castaniŭ numit și scărăbuș și găinușă (melolontha vulgaris). Se nutrește cu frunze și cauzează marĭ pagube plantațiunilor, maĭ ales larva luĭ, care trăĭește supt pămînt.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CĂRĂBUȘ s. (ENTOM.) 1. (Melolontha melolontha) (reg.) bondar, vruh, gîndac-de-mai, (prin Munt.) găinușă, (Transilv.) gongălău. 2. cărăbuș-de-hrișcă (Rhizotrogus solstitialis) = cărăbușel, hrișcar, gîndac-de-hrișcă.

Intrare: cărăbuș
cărăbuș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăbuș
  • cărăbușul
  • cărăbușu‑
plural
  • cărăbuși
  • cărăbușii
genitiv-dativ singular
  • cărăbuș
  • cărăbușului
plural
  • cărăbuși
  • cărăbușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)