20 de definiții pentru căprior

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPRIÓR, căpriori, s. m. I. Mamifer rumegător din familia cervidee, mai mic decât cerbul, cu blana roșcată-cafenie, picioare subțiri și agile, coarne mici, pline, caduce (Capreolus capreolus). II. I. Fiecare dintre bârnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formează suportul pe care se așază scândurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.

căpriór sm [At: BIBLIA (1688), 246/1 / P: ~ri-or / Pl: ~i / E: ml capreolus] 1 (Zlg) Animal rumegător sălbatic, mai mic decât cerbul, cu picioare subțiri și agile, cu coarnele mici (Capreolus capreolus). 2 Fiecare dintre bârnele încrucișate din scheletul acoperișului unei case Si: (pop) cafer, cătușă, corn, coțofană, legători, sape, sugar, țăpoi. 3 Fiecare dintre lemnele care formează suportul pe care se așază scândurile patului, platforma zidarului etc. Si: capră (19). 4 (Rar) Lemn gros și lung de care se servește cineva spre a împinge sau a mișca un obiect greu Si: bârnă Vz pârghie, rangă. 5 (Trs; spc) Bârnă orizontală care unește o pereche de căpriori Si: chingă.

CĂPRIÓR, căpriori, s. m. I. Animal rumegător sălbatic, mai mic decât cerbul, cu picioare subțiri și agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. Fiecare dintre bârnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formează suportul pe care se așază scândurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.

CĂPRIÓR, căpriori, s. m. I. Masculul căprioarei. V. țap. Căpriorul, cu ramurile coarnelor culcate pe spate, se năpusti în frunzișul întunecat. C. PETRESCU, S. 20. Ce vîrstă socoți că poate să aibă căpriorul acesta? NEGRUZZI, S.I 330. II. 1. Fiecare dintre bîrnele lungi, așezate două cîte două în formă de unghi cu vîrful în sus, făcînd parte din scheletul, acoperișului unei clădiri. Moș Precu anină un fînar mare de un căprior al șurii de lîngă livadă. SADOVEANU,O. II 62. Și steagul celor ce muncesc înfige-l sus pe căpriori, Să știe toți cîți îl privesc Că-i casa unor luptători. TOMA, V. 391. Tîrziu după miezul nopții coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. REBREANU, R. II 206. Vîntul începu... a scutura casa cea mică, în toate încheieturile căpriorilor ei. EMINESCU, N. 10. ◊ Fig. (Familiar) Se scoală-n sfîrșit Mihaileanu turbat... și-i arde lui Iorgu cu sete cîteva perechi de palme de-i strămută căpriorii. CARAGIALE, N. S. 95. 2. (Mai ales la pl.) Suport de lemn constînd din patru lemne încrucișate două cîte două și unite printr-o bîrnă orizontală, pe care se așază scîndurile patului, platforma zidarului etc. În alt colț un pat, adică cîteva scînduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir și c-o plapomă roșie. EMINESCU, N. 38. – Pronunțat: -pri-or.

CĂPRIÓR, căpriori, s. m. I. Masculul căprioarei, animal mai mare decît aceasta și cu coarnele ramificate. II. 1. Fiecare dintre bîrnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case. 2. Suport de lemne pe care se așază scîndurile patului, platforma zidarului etc. – Lat. capriolus.

CĂPRIÓR ~i m. 1) Masculul căprioarei. 2) Fiecare dintre bârnele puse câte două și împreunate la capătul de sus, care sprijină acoperișul unei construcții. [Sil. că-pri-] /<lat. capriolus

căprior m. l. mamifer rumegător având oarecare asemănare cu cerbul, numai cu două coarne, talie mică și formă elegantă; vânat căutat; 2. fig. lemn lucrat ce spri-jină lații unui acoperiș. [Lat. CAPREOLUS].

căpriór m. (lat. capréolus). Masculu căprioareĭ. Lemn vertical care sprijină alte lemne transversale la acoperemînt saŭ la alt-ceva. Fig. Iron. A muta cuĭva căprioriĭ fălcilor, a-ĭ trage niște pumnĭ în cît să-ĭ strîmbĭ fălcile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căprior (că-pri-or) s. m., pl. căpriori

căpriór s. m. (sil. -pri-), pl. căprióri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂPRIÓR s. v. falcă, maxilar.

CĂPRIÓR s. 1. (ZOOL.) (pop.) țap. 2. (CONSTR.) (reg.) martac, (Transilv.) cafer, (Transilv., Ban. și Bucov.) corn. (~ la o casă.) 3. capră. (~ este un suport de lemn.)

CĂPRIOR s. 1. (ZOOL.) (pop.) țap. 2. (CONSTR.) (reg.) martac, (Transilv.) cafer, (Transilv., Ban. și Bucov.)corn. (~ la o casă.) 3. capră. (~ este un suport de lemn.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căpriór (căprióri), s. m.1. Animal rumegător sălbatic, mai mic decît cerbul. – 2. Cușac, riglă. – 3. Suport, stativ. – Mr. numai căprioară, s. f. Lat. capreŏlus (Pușcariu 208; Candrea-Dens., 251; REW 1649; DAR); cf. alb. kaprual (Philippide, II, 636, it. capriuolo, prov., cat. cabriol, fr. chevreuil. Sensul 2 este și romanic, cf. calabr. crapijolu, fr. chevron, sp. cabrio, toți cu același sens. Der. căprioară, s. f. (femela căpriorului); căprioraș, s. m. (unul din cei patru pari care formează scheletul scrînciobului); căpriori, vb. (a fixa căpriorii la o construcție); căprioreală, s. f. (acțiunea de a fixa căpriorii; sistem de căpriori sau ziduri de apărare).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpriór, căpriori, s.m. – 1. Lemnul transversal ce prinde cornii casei între ei. 2. Tingă, cruce (ALRRM, 1971: 273). – Lat. capreolus „țap sălbatic” (Șăineanu, Scriban, Pușcariu, CDDE, DA, MDA).

căpriór, -i, s.m. – 1. Suport, stativ, chingă. 2. Lemnul transversal ce prinde cornii casei între ei. 3. T’ingă, cruce (ALR 1971: 273). – Lat. capreolus.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CĂPRIOR (lat. capriolus) s. m. 1. Mamifer artiodactil, rumegător, răspîndit în toate pădurile de cîmpie și deal, mai mic decît cerbul (c. 1 m și 20-30 kg), cu blana roșcată vara și surie iarna, corp zvelt, picioare subțiri și agile, coarne pline, caduce; longevitate, 10-12 ani. Masculul căprioarei. 2. Fiecare dintre barele de lemn care susțin învelitoarea unui acoperiș și stratul-suport al acesteia (astereală sau șipci).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căprior, căpriori s. m. falcă, maxilar.

a-i strămuta (cuiva) căpriorii expr. a lovi (pe cineva) tare peste obraz.

Intrare: căprior
  • silabație: că-pri-or info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căprior
  • căpriorul
  • căprioru‑
plural
  • căpriori
  • căpriorii
genitiv-dativ singular
  • căprior
  • căpriorului
plural
  • căpriori
  • căpriorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căprior, căpriorisubstantiv masculin

  • 1. Mamifer rumegător din familia cervidee, mai mic decât cerbul, cu blana roșcată-cafenie, picioare subțiri și agile, coarne mici, pline, caduce (Capreolus capreolus). DEX '09 DEX '98
    diminutive: căprioraș
    • format_quote Căpriorul, cu ramurile coarnelor culcate pe spate, se năpusti în frunzișul întunecat. C. PETRESCU, S. 20. DLRLC
    • format_quote Ce vîrstă socoți că poate să aibă căpriorul acesta? NEGRUZZI, S. I 330. DLRLC
    • diferențiere Masculul căprioarei. DLRLC NODEX
  • 2. Fiecare dintre bârnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Moș Precu anină un fînar mare de un căprior al șurii de lîngă livadă. SADOVEANU,O. II 62. DLRLC
    • format_quote Și steagul celor ce muncesc înfige-l sus pe căpriori, Să știe toți cîți îl privesc Că-i casa unor luptători. TOMA, V. 391. DLRLC
    • format_quote Tîrziu după miezul nopții coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. REBREANU, R. II 206. DLRLC
    • format_quote Vîntul începu... a scutura casa cea mică, în toate încheieturile căpriorilor ei. EMINESCU, N. 10. DLRLC
    • format_quote figurat familiar Se scoală-n sfîrșit Mihaileanu turbat... și-i arde lui Iorgu cu sete cîteva perechi de palme de-i strămută căpriorii. CARAGIALE, N. S. 95. DLRLC
  • 3. Fiecare dintre lemnele care formează suportul pe care se așază scândurile patului, platforma zidarului etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În alt colț un pat, adică cîteva scînduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir și c-o plapomă roșie. EMINESCU, N. 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii