16 definiții pentru călători

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLĂTORÍ, călătoresc, vb. IV. 1. Intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. 2. Refl. Fig. (Reg.) A se sfârși; a muri. – Din călător.

călătorí [At: BIBLIA (1688) / Pzi: ~résc / E: călător] 1 vi A se îndrepta spre un loc (mai) îndepărtat. 2 vr (Fig) A muri.

CĂLĂTORÍ, călătoresc, vb. IV. Intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. ♦ Refl. Fig. (Reg.) A se sfârși; a muri. – Din călător.

CĂLĂTORÍ, călătoresc, vb. IV. 1. Intranz. A face un drum (pe jos sau cu un mijloc de transport) spre a ajunge într-un loc mai depărtat (mai ales în altă localitate sau țară); a fi pe drum. Am călătorit o dată singur... de la Botoșani la Pașcani. SAHIA, N. 26. În patruzeci de ani nu călătoriseră decît o singură dată, la Giurgiu. BASSARABESCU, V. 39. Drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate, și de aceea nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii, ca în ziua de astăzi. CREANGĂ, P. 184 ◊ (Poetic) Mari cantități de humă călătoresc... cu apele Oltului, prefăcîndu-l, dintr-un rîu limpede de munte, într-o apă înceată și tulbure de cîmpie. BOGZA, C. O. 140. Stelele sclipesc Și pe cer călătoresc. ALECSANDRI, P. A. 95. ◊ Refl. (Rar) Se călătoreau către acele curți doi oameni. CAMILAR, N. II 269. (Poetic) Caii sforăiau și nechezau în tufișuri, vintul se călătorea șoptind prin ierburi. SADOVEANU, O. I 130. 2. Refl. Fig. A se sfîrși, a trece. Nu trecu mult și ziua se călători. CREANGĂ, P. 56. ♦ A muri. Cred că mă călătoresc, mamă... dușmanii... m-au căsăpit. CAMILAR, N. II 430.

CĂLĂTORÍ, călătoresc, vb. IV. Intranz. A face un drum spre a ajunge într-un loc mai depărtat; a fi pe drum. ♦ Refl. Fig. A se sfîrși, a trece; a muri. – Din călător.

A CĂLĂTORÍ ~ésc intranz. 1) A se afla în călătorie. 2) A fi la drum. /Din călător

A SE CĂLĂTORÍ mă ~ésc intranz. reg. A înceta de a mai fi; a se sfârși; a dispărea. Vara se ~ește. /Din călător

călătorì v. a face călătorie, a. merge într’o țară mai mult sau mai puțin depărtată.

călătorésc v. intr. (d. călător). Fac călătorie: a călători de la un oraș la altu. V. refl. Plec, mă duc, mă car: după sfîntu Ilie se călătorește vara, (iron.), ĭa călătorește-te de aicĭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

călători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călătoresc, imperf. 3 sg. călătorea; conj. prez. 3 să călătorească

călătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călătorésc, imperf. 3 sg. călătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. călătoreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLĂTORÍ vb. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a umbla, a voiaja, (rar) a drumui, (înv.) a strănici. (Pe unde n-a ~?)

CĂLĂTORI vb. a umbla, a voiaja, (rar) a drumui, (înv.) a stranici. (Pe unde n-a ~?)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

călătorí, călătoresc, vb. refl. – A pleca, a părăsi (pe cineva), a dispărea, a se stinge: „Dacă omu bătrânește / Doru se călătorește” (Calendar, 1980: 107). – Din călător (< cale „drum” < lat. callis) (Scriban, DEX, MDA).

călătorí, călătoresc, vb. refl. – A pleca, a părăsi (pe cineva), a dispărea, a se stinge: „Dacă omu bătrânește / Doru se călătorește” (Calendar 1980: 107). – Din călător (< cale, din lat. callis).

călătorí, călătoresc, v.r. A pleca, a părăsi (pe cineva), a dispărea, a se stinge: „Dacă omu bătrânește / Doru se călătorește” (Calendar, 1980: 107). – Din călător (Scriban, MDA).

Intrare: călători
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călători
  • călătorire
  • călătorit
  • călătoritu‑
  • călătorind
  • călătorindu‑
singular plural
  • călătorește
  • călătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călătoresc
(să)
  • călătoresc
  • călătoream
  • călătorii
  • călătorisem
a II-a (tu)
  • călătorești
(să)
  • călătorești
  • călătoreai
  • călătoriși
  • călătoriseși
a III-a (el, ea)
  • călătorește
(să)
  • călătorească
  • călătorea
  • călători
  • călătorise
plural I (noi)
  • călătorim
(să)
  • călătorim
  • călătoream
  • călătorirăm
  • călătoriserăm
  • călătorisem
a II-a (voi)
  • călătoriți
(să)
  • călătoriți
  • călătoreați
  • călătorirăți
  • călătoriserăți
  • călătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • călătoresc
(să)
  • călătorească
  • călătoreau
  • călători
  • călătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călători, călătorescverb

  • 1. intranzitiv A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am călătorit o dată singur... de la Botoșani la Pașcani. SAHIA, N. 26. DLRLC
    • format_quote În patruzeci de ani nu călătoriseră decît o singură dată, la Giurgiu. BASSARABESCU, V. 39. DLRLC
    • 1.1. A fi călător, a fi la drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate, și de aceea nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii, ca în ziua de astăzi. CREANGĂ, P. 184. DLRLC
      • format_quote poetic Mari cantități de humă călătoresc... cu apele Oltului, prefăcîndu-l, dintr-un rîu limpede de munte, într-o apă înceată și tulbure de cîmpie. BOGZA, C. O. 140. DLRLC
      • format_quote poetic Stelele sclipesc Și pe cer călătoresc. ALECSANDRI, P. A. 95. DLRLC
      • format_quote reflexiv rar Se călătoreau către acele curți doi oameni. CAMILAR, N. II 269. DLRLC
      • format_quote reflexiv rar poetic Caii sforăiau și nechezau în tufișuri, vîntul se călătorea șoptind prin ierburi. SADOVEANU, O. I 130. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat regional A se sfârși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu trecu mult și ziua se călători. CREANGĂ, P. 56. DLRLC
    • format_quote Cred că mă călătoresc, mamă... dușmanii... m-au căsăpit. CAMILAR, N. II 430. DLRLC
etimologie:
  • călător DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.