opțiuni
  • info

12 definiții pentru căcat (excrement)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂCAT, (1) căcați, s. m., (2) căcaturi, s. n. (Pop.) 1. S. m. Excrement. ◊ Căcat cu ochi = om (mai ales copil) de nimic. ◊ Expr. A mânca căcat = a spune minciuni. 2. S. n. Lucru de nimic; fleacuri. – V. căca.

căcat sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați / E: căca] 1 Materii fecale Si: (înv) căcârnat, excrement, scârnă. 2 Lucru de nimic Si: (pfm) căcătuț, căcățel. 3-4 (Îs) ~ cu ochi Om (mai ales copil) de nimic. 5 (Îe) A mânca ~ A minți.

căcát (vest) și cîcat (est) m. (d. cac). Triv. Excrement de om, de animal carnivor, de maĭmuță orĭ de insecte: căcațĭ de muscă pe geamurĭ. S. n. pl. urĭ. Fleacurĭ, lucrurĭ fără valoare. V. baligă și găinaț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căcat (excrement) (vulg.) s. m. / (fleac) (fam.) s. n., pl. căcați/căcaturi

căcat (excrement) s. m. / (fleac) s. n., pl. căcați / căcaturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂCAT s. v. excrement, fecale.

căcat s. v. EXCREMENT. FECALE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CĂCAT, căcáți, s. m. Excrement, fecale. (din lat. cacatus; cf. căca)

căcát (căcáți), s. m. – Rahat, excrement. Lat. cacatus, cf. căca. – Der. căcățiș, s. n. (fleac, nimic).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căcat, căcați I s. m. (vulg.) 1. materii fecale. 2. persoană cu o conduită abominabilă. II. s. n. pl. căcaturi 1. fleacuri; lucruri de calitate inferioară. III interj. ei, aș!

a (se) face de baftă / de basm / (eufem.) de cacao / de căcat (vulg.) expr. a (se) compromite; a se face de râs.

a mânca căcat expr. (obs.) a minți.

Intrare: căcat (excrement)
căcat1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căcat
  • căcatul
  • căcatu‑
plural
  • căcați
  • căcații
genitiv-dativ singular
  • căcat
  • căcatului
plural
  • căcați
  • căcaților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căcat, căcațisubstantiv masculin

  • 1. popular Excrement, fecal. DEX '09
    sinonime: excrement fecal
    • 1.1. Căcat cu ochi = om (mai ales copil) de nimic. DEX '09
    • chat_bubble A mânca căcat = a spune minciuni. DEX '09
etimologie:
  • vezi căca DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.