12 definiții pentru căcat (excrement)
din care- explicative (3)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂCAT, (1) căcați, s. m., (2) căcaturi, s. n. (Pop.) 1. S. m. Excrement. ◊ Căcat cu ochi = om (mai ales copil) de nimic. ◊ Expr. A mânca căcat = a spune minciuni. 2. S. n. Lucru de nimic; fleacuri. – V. căca.
căcat sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați / E: căca] 1 Materii fecale Si: (înv) căcârnat, excrement, scârnă. 2 Lucru de nimic Si: (pfm) căcătuț, căcățel. 3-4 (Îs) ~ cu ochi Om (mai ales copil) de nimic. 5 (Îe) A mânca ~ A minți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căcát (vest) și cîcat (est) m. (d. cac). Triv. Excrement de om, de animal carnivor, de maĭmuță orĭ de insecte: căcațĭ de muscă pe geamurĭ. S. n. pl. urĭ. Fleacurĭ, lucrurĭ fără valoare. V. baligă și găinaț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căcat (excrement) (vulg.) s. m. / (fleac) (fam.) s. n., pl. căcați/căcaturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căcat (excrement) s. m. / (fleac) s. n., pl. căcați / căcaturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂCAT s. v. excrement, fecale.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căcat s. v. EXCREMENT. FECALE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
CĂCAT, căcáți, s. m. Excrement, fecale. (din lat. cacatus; cf. căca)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
căcát (căcáți), s. m. – Rahat, excrement. Lat. cacatus, cf. căca. – Der. căcățiș, s. n. (fleac, nimic).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
căcat, căcați I s. m. (vulg.) 1. materii fecale. 2. persoană cu o conduită abominabilă. II. s. n. pl. căcaturi 1. fleacuri; lucruri de calitate inferioară. III interj. ei, aș!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a (se) face de baftă / de basm / (eufem.) de cacao / de căcat (vulg.) expr. a (se) compromite; a se face de râs.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a mânca căcat expr. (obs.) a minți.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
căcat, căcațisubstantiv masculin
-
- 1.1. Căcat cu ochi = om (mai ales copil) de nimic. DEX '09
- A mânca căcat = a spune minciuni. DEX '09
-
etimologie:
- căca DEX '09