18 definiții pentru câștiga

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂȘTIGÁ, câștíg, vb. I. 1. Tranz. A obține bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obține experiență, cunoștințe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Câștigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat în..., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare.

CÂȘTIGÁ, câștíg, vb. I. 1. Tranz. A obține bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obține experiență, cunoștințe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Câștigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat în..., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare.

câștiga [At: PSALT. 74/36 / V: căș~, ~șli~, (sst) gâș~, (înv) chiș~ / Pzi: câștig / E: ml castigare] 1 vr (Trs; înv) A se osteni. 2 vr (Înv) A se îngriji (de cineva sau de ceva). 3 vt (Trs; Ban; c. indică un copil) A crește. 4 vt (Trs; Ban; c. indică un copil) A educa. 5 vt (Îvp) A îngriji. 6 vt (Îvp) A deretica. 7 vt (Îvp) A curăța. 8 vr (Trs) A se cumineca. 9 vr A se găti. 10 vr (Spc) A se pregăti de drum. 11 vt A-și procura ceva. 12 vr (Trs; Ban) A se tângui. 13 vr (Trs; Ban) A se plânge cuiva. 14 vt A obține bani sau bunuri materiale prin muncă, prin trudă. 15 vt (Înv) A obține ca pradă de război. 16 vt A obține un profit (prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.). 17 vt (Pex) A dobândi experiență, cunoștințe etc. 18 vt (Fig) A face progrese. 19 vt A recupera timpul (pierdut). 20 vt A atrage de partea sa Si: a cuceri. 21 vt A ajunge la... 22 vt (C. indică ceva rău, nedorit) A avea parte de... 23 vr A proveni. 24 vt (Sens abstract) A aduce. 25 vt (Sens abstract) A pricinui. 26 vt A obține victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 27 vi A deveni mai bogat în..., sporindu-și conținutul, calitatea, greutatea etc. 28 vt (Nob; gms) A merita. 29 vt (Înv) A strânge.

A CÂȘTIGÁ câștíg 1. tranz. 1) (bani sau bunuri materiale) A dobândi prin muncă (sau prin alte mijloace). 2) fig. A obține prin muncă sau prin luptă susținută. ~ simpatia publicului. ~ bunăvoința colegilor. 3) (lupte, partide, procese etc.) A obține înregistrând victorie. 2. intranz. 1) A avea un câștig. 2) A-și spori valoarea (sau conținutul, greutatea etc.). /<lat. castigare

câștigà v. 1. a primi prețul muncii sale, al timpului său: anevoie se câștigă, lesne se cheltuiește; 2. a obține ceea ce se dorește: a câștiga un proces, o bătălie; 3. fig. a trage în partea sa: a câștiga iubire, prietenie. [Lat. CASTIGARE, a pedepsi, evoluțiune de sens analogă cu a sinonimelor muncă și agonisi: munca și rezultatul ei sunt deopotrivă considerate ca o caznă, ca o luptă, ca o pedeapsă].

CÎȘTIGÁ, cîștig, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la bunuri materiale, mai ales la bani) A agonisi, a dobîndi, a obține (prin muncă sau prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.). Se gîndi totuși că... ar putea să cîștige un ban. SAHIA, N. 99. Cînd capăt o notă proastă... mă duc acolo și stau cu undița. Cîștig dobîndă cîte un crap, dar mai cu seamă lepăd în apă spurcăciunile năcazului. SADOVEANU, N. F. 41. Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4. ◊ Fig. Doi copii cîștigase cu el mama. STANCU, D. 5. Absol. Spuse și el încet, cu buzele arse: «Tata cîștigă». SAHIA, N. 106. ◊ (Cu privire la noțiuni abstracte) A cîștiga experiență.Lămurind pe oamenii muncii asupra problemelor politicii interne și externe, ca și asupra tuturor problemelor care-i frămîntă, dînd exemplu în muncă, avînd o atitudine tovărășească, principială, membrii de partid trebuie să știe să cîștige stima și dragostea oamenilor muncii, astfel încît aceștia să li se adreseze cu încredere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. El n-a avut multă greutate a cîștiga inima ei. NEGRUZZI, S. I 21. Țara sau, ca să zicem mai bine, clasele înalte, care singure se folosesc de drepturile țării, cîștigară mult, dar poziția țăranilor nu lua nici o prefacere. BĂLCESCU, O. I 143. Pricina, nu rezultatul, laude ți-a cîștigat. ALEXANDRESCU, P. 134. Tot de of și de oftat Foarte m-am îndestulat. Nimica n-am cîștigat, Fără doar m-am întristat. TEODORESCU, P. P. 276. ◊ Expr. A cîștiga teren v. teren. ♦ (Regional) A-și procura ceva (cu efort sau prin cumpărare). Se duse... și cîștigă de-un taler mai fărină, mai brînză. RETEGANUL, P. 1 72. Îi mulțămi și lui pentru că l-a scăpat de năcaz, nemaiavînd grijă de aci înainte de bălaur să-i cîștige tot la o jumătate de an fată. RETEGANUL, P. IV 48. ♦ (Cu privire la timp) A recupera. Trebuie să cîștigăm timpul pierdut. 2. Tranz. A atrage (pe careva) de partea sa; a cuceri. Vorbindu-i mereu, a reușit să-l cîștige. 3. Tranz. (Mai ales cu privire la competițiile sportive) A obține, a cuceri. A cîștigat medalia de aur la săriturile în înălțime.Fig. Pădurile se întindeau în zări, sub un păienjeniș de pîcle de un albastru posomorît; pe costișe lanurile erau verzi și se lămureau încet încet, cu cît luminile cîștigau văile. SADOVEANU, O. VI 194. ◊ Absol. Oricine-a cîștiga, Roabă lui hanul m-a da! ALECSANDRI, P. P. 106. Expr. (Familiar) Ai cîștigat procesul = m-ai convins, fie așa cum spui tu. 4. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «în») A deveni mai bogat în ceva, a-și spori conținutul, calitatea, greutatea. Făcînd așa, toată intriga ar fi cîștigat în verosimilitate. GHEREA, ST. CR. II 262.

CÎȘTIGA vb. (Ban.) A se îngriji. Kĕshlig. Procura [Habeo. Possideo. Solicitus sum]. AC, 345. Etimologie: lat. castigare. Vezi și cîștigă, încîștiga. Cf. g î n d i, î n c î ș t i g a.

2) cîștíg (est) și căștig (vest), a v. tr. (lat. castigo, -áre, pedepsesc, îndreptez, corijez, d. castus, curat, și agere, a face; it. castigare, pv. castiar, fr. châtier, sp. pg. castigar, a pedepsi. D. rom. vine sîrb. kaštigovati, a pedepsi, kaštiga, pedeapsă. V. purg). Obțin pin muncă: a cîștiga un franc, un proces, o bătălie. Obțin pin sorț: a cîștiga la loterie. Fig. Atrag: a cîștiga pe cineva pin blîndeță, a cîștiga inima cuĭva. V. refl. Vechĭ. Vest. Mă îngrijesc, am grijă. – În est pop. cîșlig.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

câștiga (a ~) vb., ind. prez. 3 câști

câștigá vb., ind. prez. 1 sg. câștíg, 3 sg. și pl. câștígă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂȘTIGÁ vb. 1. a beneficia, a folosi, a profita. (El nu ~ nimic din asta?) 2. v. căpăta. 3. v. repurta. 4. v. izbândi. 5. a cuceri, a dobândi. (A ~ titlul de campion.) 6. v. dobândi. 7. v. cuceri.

CÂȘTIGÁ vb. v. aranja, căuta, curăța, deretica, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, îngriji, scutura, spilcui, strânge, vedea.

A câștiga ≠ a păgubi, a pierde

CÎȘTIGA vb. 1. a beneficia, a folosi, a profita. (El nu ~ nimic din asta?) 2. a avea, a căpăta, a dobîndi, a încasa, a obține, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 3. a cuceri, a dobîndi, a obține, a realiza, a repurta, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie, biruință.) 4. a bate, a birui, a izbîndi, a învinge, (înv.) a vinci. (A ~ în luptă.) 5. a cuceri, a dobîndi. (A ~ titlul de campion.) 6. a căpăta, a dobîndi, a obține. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.) 7. a cuceri. (A ~ simpatia tuturor.)

cîștiga v. ARANJA. CĂUTA. CURĂȚA. DERETICA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. ÎNGRIJI. SCUTURA. SPILCUI. STRÎNGE. VEDEA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîștigá (câștíg, câștigát), vb.1. (Trans.) A crește, a îngriji. – 2. (Refl., rar) A se îngrji, a se dichisi. – 3. A obține, a face rost. – 4. A cîștiga. – 5. A progresa, a îmbunătăți. – Mr. cîștigă, s. f. (grijă), cîștigare, vb. (a cîștiga). Lat. castigare, de la castus (Pușcariu 377; Candrea-Dens., 359; REW 1746; DAR); cf. it. castigare, prov., sp., port. castigar, fr. châtier; cu evoluție semantică diferită. Pentru evoluția rom., cf. Skok, Dacor., IX, 216 și v. sard. castigare „a conserva.” Der. cîștig, s. n. (grijă; beneficiu; profit, folos); cîștigă, s. f. (înv., grijă); cîștigos, adj. (folositor). Sb. kaštiga, s. f. (pedeapsă); kaštigovati, vb. (a pedepsi), nu par a explica prin rom., cum credea Candrea, Elemente, 407. Pentru var. mold. cîșlig, cf. Graur, BL, V, 58.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONSILIO MELIUS VINCES QUAM IRACUNDIA (lat.) mai mult câștigi prin blândețe decât prin mânie – Publius Syrus, „Sententiae”, 129.

Chague enfant qu’on enseigne est un homme qu’on gagne (fr. „Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l cîștigăm”) – vibrantă pledoarie pentru învățătură, pentru educație, o găsim în culegerea Les guatre vents de l’esprit (Cele patru vînturi ale spiritului: satira, drama, poezia și romanul) de Victor Hugo. Vezi expresia din familia aceleiași idei: litera D – Docendo discitur, ceea ce face dovada că oameni iluștri de pretutindeni și din toate timpurile au prețuit în chip deosebit rolul cărții, însemnătatea învățăturii. LIT.

Intrare: câștiga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • câștiga
  • câștigare
  • câștigat
  • câștigatu‑
  • câștigând
  • câștigându‑
singular plural
  • câști
  • câștigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • câștig
(să)
  • câștig
  • câștigam
  • câștigai
  • câștigasem
a II-a (tu)
  • câștigi
(să)
  • câștigi
  • câștigai
  • câștigași
  • câștigaseși
a III-a (el, ea)
  • câști
(să)
  • câștige
  • câștiga
  • câștigă
  • câștigase
plural I (noi)
  • câștigăm
(să)
  • câștigăm
  • câștigam
  • câștigarăm
  • câștigaserăm
  • câștigasem
a II-a (voi)
  • câștigați
(să)
  • câștigați
  • câștigați
  • câștigarăți
  • câștigaserăți
  • câștigaseți
a III-a (ei, ele)
  • câști
(să)
  • câștige
  • câștigau
  • câștiga
  • câștigaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

câștiga, câștigverb

  • 1. tranzitiv A obține bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se gîndi totuși că... ar putea să cîștige un ban. SAHIA, N. 99. DLRLC
    • format_quote Cînd capăt o notă proastă... mă duc acolo și stau cu undița. Cîștig dobîndă cîte un crap, dar mai cu seamă lepăd în apă spurcăciunile năcazului. SADOVEANU, N. F. 41. DLRLC
    • format_quote Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4. DLRLC
    • format_quote figurat Doi copii cîștigase cu el mama. STANCU, D. 5. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Spuse și el încet, cu buzele arse: «Tata cîștigă». SAHIA, N. 106. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A dobândi, a obține experiență, cunoștințe etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A câștiga experiență. DLRLC
      • format_quote Lămurind pe oamenii muncii asupra problemelor politicii interne și externe, ca și asupra tuturor problemelor care-i frămîntă, dînd exemplu în muncă, avînd o atitudine tovărășească, principială, membrii de partid trebuie să știe să cîștige stima și dragostea oamenilor muncii, astfel încît aceștia să li se adreseze cu încredere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. DLRLC
      • format_quote El n-a avut multă greutate a cîștiga inima ei. NEGRUZZI, S. I 21. DLRLC
      • format_quote Țara sau, ca să zicem mai bine, clasele înalte, care singure se folosesc de drepturile țării, cîștigară mult, dar poziția țăranilor nu lua nici o prefacere. BĂLCESCU, O. I 143. DLRLC
      • format_quote Pricina, nu rezultatul, laude ți-a cîștigat. ALEXANDRESCU, P. 134. DLRLC
      • format_quote Tot de of și de oftat Foarte m-am îndestulat. Nimica n-am cîștigat, Fără doar m-am întristat. TEODORESCU, P. P. 276. DLRLC
    • 1.2. regional A-și procura ceva (cu efort sau prin cumpărare). DLRLC
      • format_quote Se duse... și cîștigă de-un taler mai fărină, mai brînză. RETEGANUL, P. 1 72. DLRLC
      • format_quote Îi mulțămi și lui pentru că l-a scăpat de năcaz, nemaiavînd grijă de aci înainte de bălaur să-i cîștige tot la o jumătate de an o fată. RETEGANUL, P. IV 48. DLRLC
    • 1.3. A recupera timpul (pierdut). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trebuie să cîștigăm timpul pierdut. DLRLC
  • 2. tranzitiv A atrage de partea sa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cuceri
    • format_quote Câștigase simpatia tuturor. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Vorbindu-i mereu, a reușit să-l câștige. DLRLC
  • 3. tranzitiv A obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A câștigat medalia de aur la săriturile în înălțime. DLRLC
    • format_quote figurat Pădurile se întindeau în zări, sub un păienjeniș de pîcle de un albastru posomorît; pe costișe lanurile erau verzi și se lămureau încet încet, cu cît luminile cîștigau văile. SADOVEANU, O. VI 194. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Oricine-a cîștiga, Roabă lui hanul m-a da! ALECSANDRI, P. P. 106. DLRLC
    • chat_bubble familiar Ai câștigat procesul = m-ai convins, fie așa cum spui tu. DLRLC
  • 4. intranzitiv A deveni mai bogat în..., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Făcînd așa, toată intriga ar fi cîștigat în verosimilitate. GHEREA, ST. CR. II 262. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.