căutare sf [At: LET. III, 193/2 / P: că-u~ / V: căt~, cot~ / Pl: ~tări / E: căuta] 1 Interesare. 2 Ocupare cu ceva Si: căutat¹ (2), căutătură (2). 3 Preocupare. 4 Obsedare. 5 Îngrijire de ceva Si: căutat¹ (5), căutătură (5). 6 Îngrijire a cuiva Si: căutat¹ (6), căutătură (6). 7 Îngrijorare pentru cineva Si: căutat¹ (7), căutătură (7). 8 (Spc; înv) Acordare de îngrijiri medicale unui bolnav Si: căutat¹ (8), căutătură. 9 (Înv) Efectuare a vizitei medicale Si: căutat¹ (9), căutătură (9). 10 (Înv) Tratare. 11 Descântare. 12 Supraveghere. 13 Pază. 14 (Înv) Primire cu ospitalitate Si: căutat¹ (14), căutătură (14). 15 Adăpostire a călătorilor Si: căutat¹ (15), căutătură (15). 16 Îngrijire cu atenție a unei moșii Si: căutat¹ (16), căutătură (16). 17 Administrare. 18 (Înv) Atenție. 19 Strădanie. 20 Năzuință. 21 Tendință. 22 Examinare. 23 Observare. 24 Iscodire. 25 Înfățișare. 26 Studiu al unei afaceri Si: căutat¹ (26), căutătură (26). 27-28 (Jur; înv) Cercetare (11-12). 29 Îndreptare a ochilor către ceva Si: căutat¹ (29), căutătură (29). 30 (Pex) Privire către ceva Si: căutat¹ (30), căutătură (30). 31 (Înv) Înfățișare asemănătoare cu ceva Si: căutat¹, căutătură (31) 32 (Înv) Așezare cu fața spre ceva Si: căutat¹ (32), căutătură. 33 (Înv; pan) Situare a unui obiect spre... Si: căutat¹ (33), căutătură (33). 34 (Înv) Îndreptare într-o direcție Si: căutat¹ (34), căutătură (34). 35 Relaționare. 36 Referire. 37 Considerare. 38 Luare în seamă Si: căutat¹ (38), căutătură (38). 39 Urmărire. 40 Influențare. 41 Încercare de a găsi ceva ascuns (sau pierdut) Si: căutat¹ (41), căutătură (41). 42 Urmărire a vânatului Si: căutat¹ (42), căutătură (42), cercetare (9), cercetat¹ (9), cercetătură (9). 43 Percheziționare. 44 Ghicire a viitorului Si: căutat¹ (44), căutătură (44). 45 Încercare de a procura ceva Si: căutat¹ (45), căutătură (45). 46 Proprietate a unei mărfi de a fi cerută de mulți cumpărători Si: căutat¹ (46), căutătură (46). 47 (Înv) Încasare a unor impozite Si: căutat¹ (47), căutătură (47). 48 Vindere. 49 Cerere. 50 Frecventare. 51 Trebuință. 52 Ochire. 53 (Pex; îf cătare) Cui de la capătul țevii armei care servește la țintit.

CĂUTARE, căutări, s. f. I. Acțiunea de a căuta. 1. Cercetare făcută cu scopul de a găsi ceva. Dăduse poruncă să pornească în căutarea blestematului care îi făcuse de rușine. PAS, Z. I 227. Literaturile decadente... n-au alte caracteristici fundamentate decît: ca formă, căutarea de efecte puternice, sunătoare; ca fond, un egoism neînfrînt și o completă nepăsare de toate suferințele. IONESCU-RION, C. 104. Cuget a mă duce întru căutarea acestor tîlhari de zmei. ISPIRESCU, L. 219. O capră ce-mi rămăsese Și prin crînguri se dusese O luai la căutare Cît e ziulica mare. ALECSANDRI, P. P. 265. 2. Îngrijire. În grajdiul împăratului se afla acum un cal mai mult. Acestuia îi trebuia mai multă căutare decît la toți ceilalți cai. SBIERA, P. 76. ♦ Tratament sau îngrijire medicală. Spitalul... era un așezămînt model de curățenie, căutare și belșug. BART, E. 313. 3. (Învechit) îngrijire, administrare a unui bun material. Își făcuse un nume așa de bun în specialitatea de căutare de moșie, încît trecea epistat de la o moșie la alta. GHICA S.302. 4. (Învechit) Inspecție, examinare. La începutul lui iulie 1597 el făcu căutare armiei sale, care era de 15.000 oameni, și dete de fiecare ostaș cîte cinci talere. BĂLCESCU, O. II 175. 5. Privire. (în forma cătare) Era și fată mare Și mîndră de-a cătare, Și-apoi pe lîngă toate Și fată de-mpărat. COȘBUC, P. 1 277. ♦ Felul cum se uită cineva, căutătură. În ochii bătrînului sclipea o căutare ciudată. POPA, V. 85. (În forma cătare) Sub arzînda ei cătare Mugurii îmbobocesc. BOLINTINEANU, O. 113. 6. (În forma cătare, în expr.) A lua pușca la (sau în) cătare = a duce arma la ochi (pentru a trage). Luă pușca în cătare, ținti capul ce se pleca spre raclă. GALACTION, O. I 259. Ca într-un fulger el ia pușca la cătare și trage! ODOBESCU, S. III 42. A lua (pe cineva) la cătare = a ochi (pe cineva) cu arma. Cu trei poteri se-ntîlnea, Care ni-l înconjura, Și ți-i lua la cătare Cînd cu puști, cînd cu pistoale. TEODORESCU, P. P. 589. II. 1. (În expr.) A avea căutare = a se bucura de considerație, de vază, de trecere. El avea acuma la împăratul mult mai mare trecere și căutare. SBIERA, P. 76. ◊ (Cu altă construcție: în forma cătare) Va fi om cu vază și cu cătare printre ai săi. VLAHUȚĂ, O. A. 104. 2. Preț bun, trecere. Toate roadele țării se făcuseră și aveau căutare. GALACTION, O. I 260. Productele au avut căutare în tot timpul anului. I. IONESCU, M. 355. – Pronunțat: că-u- (și, regional, cău-ta-). – Variantă: cătare (ODOBESCU, S. III 42) s. f.

CĂUTARE, căutări, s. f. Acțiunea de a (se) căuta. 1. Cercetare făcută cu scopul de a găsi ceva. 2. Îngrijire; (prin restricție) tratament sau îngrijire medicală. 3. (Înv.) Administrare a unui bun material. 4. (Înv.) Inspecție, examinare. 5. Osteneală; năzuință. 6. Privire; căutătură. 7. Preț bun, trecere. ◊ Expr. A avea căutare = a se bucura de considerație. [Var.: (pop.) cătare s. f.]

CĂUTARE ~ări f. 1) v. A CĂUTA. 2) Cercetare a locului cu scopul de a găsi pe cineva sau ceva. 3) Îngrijire medicală. 4): A avea ~ a se bucura de considerație; a avea trecere. /v. a cauta

căutare f. 1. lucrarea de a căuta; 2. trecere, vânzare: marfă cu multă căutare; 3. îngrijire; 4. revistă militară: făcu căutarea armatei sale BĂLC.

căutáre f. Acțiunea de a căuta. Preț, considerațiune: marfă cu căutare. Vechĭ. Revistă (inspecțiune) militară. V. vileag.

căptare sf vz căutare

cătare² sf vz căutare

cotare³ sf vz căutare

CĂTARE¹ s. f. v. căutare.

CĂTARE¹ s. f. v. căutare.

cătáre f. Căutare. Preț, considerațiune: marfă cu cătare. La armele de foc, miră, proeminență care e la vîrfu țeveĭ și servește la ochit (V. înălțător). A cătăriĭ, V. acătare.

căutare (desp. că-u-) s. f., g.-d. art. căutării; pl. căutări

căutare (că-u-) s. f., g.-d. art. căutării; pl. căutări

căutare s. f. (sil. că-u-), g.-d. art. căutării; pl. căutări

CĂUTARE s. 1. cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire, scotocit. (Termină cu ~!) 2. cerere. (~ de marfă.) 3. preț. (O marfă care are ~.) 4. afectare, artificialitate, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism. (~ în stilul cuiva.)

CĂUTARE s. 1. cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire, scotocit. (Termină cu ~!) 2. cerere. (~ de marfă.) 3. preț. (O marfă care are ~.) 4. afectare, artificialitate, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism. (~ în stilul cuiva.)

cătare s. v. SCÎNTEIUȚĂ.

CĂUTARE. Subst. Căutare, căutat, cercetare, examinare, scrutare, tatonare, informare; iscodire, ispită (înv.), iscodeală; urmărire, spionaj, spionare; scotoceală, scotocire, scotocit, cotrobăială; percheziție; răvășire, răvășeală, răscolire; scormonire, scormonit, scurmare, scurmătură, rîcîire, rîcîială, rîcîit, rîcîitură. Bîjbîială, bîjbîire, bîjbîit, bîjbîitură (rar), dibuială, dibuire, dibuit. Întrebare, chestionare, anchetare. Găsire, găsit, aflare, descoperire. Căutător; cercetaș; urmăritor, spion; scormonitor. Găsitor, aflător (înv.), descoperitor. Examinator, anchetator; spion; detectiv. Adj. Cercetător, examinator, scrutător (fig.), scormonitor, scotocitor, scurmător. Vb. A căuta, a cerceta, a examina, a scruta, a tatona; a iscodi, a urmări, a spiona; a scotoci, a cotrobăi, a hojbăi (reg.), a răvăși, a răscoli; a percheziționa; a scormoni, a scorboli (rar), a scociorî (pop. și fam.), a scurma (pop.), a rîcîi. A dibui, a bîjbîi. A căuta acul în carul cu fîn, a căuta ziua de ieri, a căuta ceva cu lumînarea. A se interesa, a întreba, a chestiona, a interoga, a trage de limbă. A găsi, a da de (ceva, cineva), a afla, a descoperi. Adv. Pe căutate(-lea), pe dibuite, pe bîjbîite. V. cunoaștere, descoperire, examen.

a avea căutare expr. (d. un produs comercial) a se vinde bine, a avea succes la cumpărători: a fi la modă.