4 definiții pentru cărcălit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărcăli v vz cârcăli

CÎRCĂLÍ, cîrcălesc, vb. IV. Refl. (Despre alimente) A se perpeli. Pușcă alt cerb și-l puse-n frigare să se frigă, dar de-abia apucă să se cîrcălească oleacă și fură aci ortacii de la vînat. RETEGANUL, P. III 63.

cărcălésc, V. cîrcălesc.

cîrcălésc și cărc- v. tr. (sîrb. krkaliti, id. V. cîrcală). Vest. Fam. Murdăresc, bîrcîĭ: Ce aĭ avut să-mĭ ĭeĭ batista să mĭ-o cărcăleștĭ? (Vr.-Voĭn, VR. 1907, 8, 219). A cărcăli un caĭet, geamurile.

Intrare: cărcălit
cărcălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărcălit
  • cărcălitul
  • cărcălitu‑
  • cărcăli
  • cărcălita
plural
  • cărcăliți
  • cărcăliții
  • cărcălite
  • cărcălitele
genitiv-dativ singular
  • cărcălit
  • cărcălitului
  • cărcălite
  • cărcălitei
plural
  • cărcăliți
  • cărcăliților
  • cărcălite
  • cărcălitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)