4 definiții pentru cărcălire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărcăli v vz cârcăli

CÎRCĂLÍ, cîrcălesc, vb. IV. Refl. (Despre alimente) A se perpeli. Pușcă alt cerb și-l puse-n frigare să se frigă, dar de-abia apucă să se cîrcălească oleacă și fură aci ortacii de la vînat. RETEGANUL, P. III 63.

cîrcălésc și cărc- v. tr. (sîrb. krkaliti, id. V. cîrcală). Vest. Fam. Murdăresc, bîrcîĭ: Ce aĭ avut să-mĭ ĭeĭ batista să mĭ-o cărcăleștĭ? (Vr.-Voĭn, VR. 1907, 8, 219). A cărcăli un caĭet, geamurile.

Intrare: cărcălire
cărcălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărcălire
  • cărcălirea
plural
  • cărcăliri
  • cărcălirile
genitiv-dativ singular
  • cărcăliri
  • cărcălirii
plural
  • cărcăliri
  • cărcălirilor
vocativ singular
plural