5 definiții pentru căpețeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpețea sf vz căpețea1

CĂPEȚEÁLĂ s. f. v. căpețea.

căpețeală f. pl. Mold. partea frâului sau căpăstrului ce se pune în cap și care, în loc de piele, e din sfoară țesută și împletită. [Derivat din căpețel].

căpețeálă f., pl. elĭ (din căpețele, pl. luĭ căpețel. V. căpăstru). Frîu caluluĭ de ham. (Se compune din maĭ multe curele care cuprind capu caluluĭ și une-orĭ și doŭă clape numite ochelarĭ). – Și căpețea, pl. ele, și căpițeală. – Vechĭ. Capitel (la o coloană). Capitul (la o carte). V. bașlic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpețeálă, căpețéli, s.f. (reg.) partea frâului sau a căpăstrului ce se pune pe capul calului.

Intrare: căpețeală
căpețeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpețea
  • căpețeala
plural
  • căpețeli
  • căpețelile
genitiv-dativ singular
  • căpețeli
  • căpețelii
plural
  • căpețeli
  • căpețelilor
vocativ singular
plural